Cu doar câteva zile înainte de Sărbătoarea Pascală, Marian Simion, unul dintre cei mai valoroși pugiliști ai României, a depănat amintiri despre perioada cantonamentelor petrecute de a lungul timpului, când îl prindea Paștele în plină pregătire.
Marian Simion e unul dintre cei mai titraţi pugilişti români la amatori. A cucerit un bronz (Atlanta/ SUA, 1996) şi un argint olimpic (Sydney/ Australia, 2000).
A fost campion mondial (Houston/ SUA, 1999). La CM, mai are un argint şi un bronz, iar la Europene – un bronz şi două medalii de argint.
„Au fost vremuri frumoase. Când la conducerea lotului se aflau Relu Auraș și tata, nu exista an în care să nu marcăm așa cum se cuvine, Învierea Domnului. 0 sărbătoare specială pentru toți creștinii.
Cantonamentele erau destul de liniștite. Ne vedeam doar de treabă. Îmi aduc aminte că eu eram precum soldatul. Stăteam în cantonament 11 luni pe an. Veneam acasă doar trei zile.
Îmi spălam hainele și plecam din nou. Așa am scos și marile performanțe. Se spunea despre boxeri că sunt mai rebeli și se aprind repede când e vorba de vreun scandal. Nu e adevărat. Știam să ne ponderăm. Mai ieșeau doar mici discuțîi în vreo discotecă dar niciodată scandaluri”, a povestit Marian Simion pentru Prosport.
Chiar dacă nu mai este implicat în lumea boxului precum fratele sau, Dorel, Marian, care astăzi este comisar șef la secția 20 poliție, crede că valoarea boxului de azi nici nu suportă comparație cu ceea ce se întâmplă în anii 1990-2000.
„Când veneam acasă de la Mondiale sau Eurpene cu o medalie de bronz era tristețe mare. Mergeam să ne batem pentru aur. Așa am fost învățați. Să iubim aurul”, spune el.
Marele regret al lui Simion este legat de finală olimpică.
„Am luat doar argintul pentru că România este o țară mică pe harta boxului mondial. Eu merităm aurul. Am spus-o de zeci de ori. Și cred în continuare acest lucru”, rememorează Simion.
Chiar dacă a făcut istorie în boxul amator, Marian Simion a fost la un pas să treacă la profesionism. A refuzat la semnătura suma de un milion de dolari oferită de marele Don King.
„Ne-am întâlnit cu el, cu tata și cu alte persoane. Da, mi-a oferit această sumă. Și azi când spui un milion de dolari te ia amețealea. I-am spus că ne mai gândim.
Eu veneam după Jocurile Olimpice și aveam în buzunar 100.000 de dolari. Dacă nu aș fi avut acei bani poate că aș fi semnat acel contract. Dar așa a fost să fie”, a dezvăluit Simion o întâmplare destul de veche.
Chiar dacă sunt puțini cei care îi dau vreo șansă lui Cosmin Gârleanu, singurul calificat la JO de la Tokyo, Simion este de o cu totul altă părere.
„Băiatul este foarte talentat. Eu l-am văzut boxând. Are un mare atu. Nativ. Nu este un încasator de pumni. Știe să se apere dar să și lovească. Să nu va surprindă dacă se va lipi de o medalie, la Tokyo”, a adăugat el.
Simion cel Mare, cum mai este supranumit Marian, recunoaște că boxul va rămâne mereu prima lui dragoste. „După ce voi ieși la pensie, din poliție, voi cauta să-mi deschid o sală de box. Îmi doresc mult să descopăr și să cresc un viitor mare campion”, a încheiat el.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER