În prezent, medicul Nassar se află în închisoare, în Michigan, unde își așteaptă condamnarea după ce a pledat vinovat pentru pornografie infantilă. Conform Associated Press, medicul a fost dat în judecată de peste 125 de femei, care l-au acuzat de abuz sexual.
Mărturisirile fostei gimnaste au fost stârnite de o campanie pornită rețelele de socializare, care și propune să scoată la lumină toate cazurile în care femeile au fost molestate de bărbați. McKayla Maroney a povestit prin ce a trecut, prin intermediul unei postări pe Twitter.
„Cuvintele tuturor din ultimele zile au fost o inspirație pentru mine. Știu că e greu să vorbești în public despre ceva așa oribil și personal, pentru că mi s-a întâmplat și mie. Lumea trebuie să știe că nu se întâmplă doar la Hollywood. Se întâmplă peste tot. Oriunde este o poziție de putere, pare că există posibilitatea unui abuz. Am visat să merg la Jocurile Olimpice, iar lucrurile pe care le-am îndurat au fost inutile și dezgustătoare.
Am fost molestată de doctorul Larry Nassar, doctorul echipe de gimnastică a Statelor Unite. Doctorul Nassar mi-a zis că primeam «tratament medical necesar, care a fost oferit tuturor, de mai bine de 30 de ani». A început când aveam 13 ani, la unul dintre primele mele cantonamentele cu echipa națională, în Texas, și nu s-a terminat până când am renunțat la sport. Părea că sunt sub amenințare oricând omul aceasta avea o șansă. S-a întâmplat și la Londra, chiar înainte ca eu și echipa mea să câștigăm medalia de aur, s-a întâmplat chiar și înainte ca eu să câștig medalia de argint.
Pentru mine, cea mai înfricoșătoare noapte a fost când aveam 15 ani. Am zburat toată ziua și toată noaptea ca să ajung cu echipa la Tokyo. Mi-a dat o pastilă pentru a dormi în timpul zborului. Următorul lucru pe care îl știu e că m-am trezit cu el, într-o cameră de hotel, priminind «tratament». Am crezut că în acea noapte voi muri.
Jocurile Olimpice trebuie să aducă bucurie și speranță oamenilor. Inspiră lumea să lupte pentru visuri, să creadă că totul este posibil prin muncă și dedicare. Îmi aduc aminte că mă uitam la Jocurile Olimpice din 2004, aveam opt ani, și îmi spuneam că într-o zi voi fi și eu acolo, purtând roșu, alb și albastru și concurând pentru țara mea. Am reușit, dar nu am ajuns acolo fără să plătesc.
Lucrurile trebuie să se schimbe… Dar cum începem? Nu sunt un expert, dar iată gândurile mele.
Este posibil să stopăm acest tip de abuz? Este posibil ca supreviețuitorii să vorbească fără să își pună cariera și visurile în pericol? Sper. Tăcerea noastră le-a persoanelor greșite putere pentru prea mult timp. E timpul să ne luăm puterea înapoi. Și niciodată nu e prea târziu ca să vorbim”, a scris McKayla pe Twitter.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER