Gimnasta Cătălin Ponor a publicat, marți, o scrisoare deschisă, pe contul personal de Facebook, în care precizează că a fost afectată de comentariile negative potrivit cărora nu merita să fie prezentă la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, Brazilia. Ponor s-a clasat pe 7 în finala de la bârnă.
„A fost o zi extrem de grea și tensionată pentru mine. Sunt ani de muncă în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câștigi cu acrobatică foarte dificilă ori cu artistica făcută perfect. Eu am încercat să le combin și am greșit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulțumesc într-un fel sau altul pe toată lumea chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot ! Îmi pare rău că atunci când mi-am dat seama ca integralul a ieșit prost nu am făcut și coborârea care a fost pregătită pentru finală.
Aș zice chiar că m-am simțit mai în formă decât la 16 ani. Și aș fi putut dacă nu simțeam ca o mână care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile și undele negative că nu meritam să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea și la un moment dat voiam să mă opresc și nu puteam, nu mi-a fost ușor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu și în rețelele de socializare sau presă și nu îmi este ușor nici în continuare.
Oare la 29 de ani sunt babă, când sunt „N” gimnaste în lumea asta trecute de 30 de ani? Dar e mai greu de știut fiindcă nu toate au rezultate care să le țină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu știu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost și nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai știu ei ce minunății de genul, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut !
Scorpie? Din păcate aici am să vă spun cu mâna pe inimă că multă lume după ce mă cunoaște pesonal își retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori chiar dacă nu arăt, sunt o persoană mai mult decât săritoare, nu port pică, nu port ură, nu îmi doresc ca altul să se lovească sau să pățească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci când a fost nevoie de mine, dar asta știu numai acele persoane care îmi sunt alături și la bine și la rău, nu persoanele false care acum îti zâmbesc și după câteva secunde se întorc cu spatele și te bârfesc fiindcă nu te suportă!
Fițoasă? Faptul ca am o mască pusă când mă antrenez sau când sunt în concurs dovedește cât de mult îmi doresc să fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevărata față a mea, iar cei care ajung să mă cunoască chiar și pentru prima oară îmi spun ……Mă crezi că nu am crezut o secundă că ești așa cu bun simț și atât de cumsecade?„, a precizat Ponor pe Facebook.
Gimnasta română este de părere că va trece mult timp până când va apărea o nouă campioană olimpică România.
„Începând cu anul 2003, oare cine a făcut parte din echipă până în prezent? Oare rezultatele cele mai bune din 2003 -2004 ale cui au fost? În 2005, cine a reprezentat România și a venit cu medalie de bronz la Mondiale când toată echipa era dată afară din lot? Cine a fost lângă fetele din 2006 la Europene? Cine s-a întors în mai 2007 din pauza de 8 luni, ca în 3 luni sî își revină pentru Mondiale și să ajute într-un fel sau altul echipa? Oare în 2011 cine a revenit după 4 ani și o intervenție la inimă tot pentru a ajuta echipa la Tokyo să se califice la Olimpiada unde am plecat singură, fără Sandra, cu fete fără experiență și mi-am călcat pe orice principiu că veneam dintr-o echipă campioană olimpică și mi-am asumat din nou un așa zis eșec, să ne întoarcem fără medalii de la Mondiale? Și atunci am reușit să ajut echipa să vină pe locul 4? Oare cine? Oare în 2012 împreună cu Sandra cine a condus echipa să vină pe locul 1 la Europene încercând să dea exemplu celor mici cum să fie unite ca și echipă? Oare la Olimpiadă unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, că noi nu vom ieși pe podium din cauză că Larisa este accidentată, oare cine a tras și cu dinții din nou cu Sandra pentru echipă ca să ieșim în primii 3? Oare acum după ce nu mai aveam nimic de dovedit cine a revenit după 3 ani de pauză din nou să încerce să ajute această echipă care se vedea de la Mondialul din 2014 că ceva nu funcționează?
După ce m-am operat și am tras 5 luni cu dinții de mine când antrenorii îmi spuneau că fac de fapt fițe și că nu vreau să mă duc la recalificări, că nu mă doare nimic chiar dacă plângeam de durere în sală și din ianuarie până în ultima săptămână înainte de primul concurs mi-am tot rupt gamba fiindcă încercam din răsputeri să îmi revin să ajut echipa la test event. Oare cine a fost nebuna care s-a apucat să facă sărituri direct în concurs la recalificări încât era să își rupă picioarele, numai să mai bage un punct în plus echipei și să nu ne facem de rahat că ne bate până și cea mai slabă echipă din concurs? Oare toate astea nu contează? Oare toți acești ani e ca și cum nu am făcut nimic pentru echipă? Se pare că mulți au uitat de câți ani sunt eu în gimnastică, se pare că mulți au pierdut respectul față de un sportiv care și-a dedicat toată viața unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viața unui om numai sa simtă rodul muncii lui de 25 de ani și să facă mii de români să se simtă mândri!
Uneori mă simt mult mai apreciată de străini, de oameni care nu au o picătură de sânge român în vene, dar care plâng pentru mine, odată cu mine și care și-au dorit mai mult decât mulți români ca eu să pot să fac un rezultat și la această Olimpiadă dar, pardon de expresie, mulți au aruncat cu pietre când au aflat că voi concura pentru România la a 3-a mea Olimpiadă, pardon din nou, a 3-a Olimpiadă, să o mai zic o data!!!! Aaaa, să nu uităm cică au ieșit și 5 medalii olimpice! Unii nu mai sunt impresionați de acest rezultat fiindcă au fost învătați prost și îl vad ca pe trecut. Așa e, a fost acum ceva timp în urmă, dar uitați-vă bine, personal eu nu văd ca în viitorul apropiat să mai facă vreo gimnastă un asemenea rezultat! Un sfat… Prețuiți ce aveți, cât mai aveți, că va dura ceva până se va mai naște următoarea triplă campioană olimpică!”, a spus Ponor.
Cătălina Ponor a încheiat scrisoarea cu mulțumiri adresate persoanelor care au susținut-o în carieră.
„Oricum din toată experiența asta vreau să le mulțumesc tuturor celor care au fost lângă mine la fiecare pas: părinților în primul rând, care și-au făcut datoria pe deplin și m-au susținut necondiționat, domnului Lucian, pe care mulți l-au criticat și care a avut parte de multe eșecuri alături de o echipă la care personal nu am văzut dorință imensă de a face ceva cum era generația 2004, dar el totuși a rămas lângă noi, a rămas și a luptat pentru onoarea lui ca antrenor de 18 ani la lotul național, dar care nu are parte de respect din partea tuturor colegilor, pentru onoarea României, a luptat cu speranța că se poate dar din păcate nu a avut cu cine. Mihaelei Dobranici, doctora lotului, care și ea a fost criticată fără motiv și care a pus suflet pentru fiecare fată din lotul acela sau acesta că nici nu mai știu exact dacă este un lot. Lui Toma Vasilescu, fizioterapeutul, care numai el știe cât s-a chinuit cu tendonul ăsta al meu problematic, dându-i bătăi de cap zilnic, problemă care și în momentul de față există! Lui Florin Astefanei care se tot chinuia cu spatele ăsta al meu cu hernii și fisuri pe inele să mai scoată din durere și să mă lase să lucrez. Fanilor adevărați care au mers cu mine din clipa în care am intrat în lot și m-au susținut indiferent de situație, că a fost bine sau că a fost rău, ei au fost mereu acolo gata să îmi trimită gânduri bune și încurajări. Vă mulțumesc, oameni frumoși, că ați avut încredere în mine până la capăt! Să nu uit de doamna Mariana și domnul Bellu, care mereu m-au încurajat chiar dacă nu au fost în sală și nu m-au antrenat în ultima perioadă, așa cum au crezut unii, dar care mi-au trimis mesaje de încurajare fiindcă inclusiv ei își dădeau seama că mă antrenez ca și singură. De ce spun asta? Fiindcă o jumătate din antrenori erau antrenori personali și au preferat să încurajeze numai pe cine au dorit, iar cealaltă jumătate de antrenori erau jumătate cu mine, jumătate cu restul. 3 fete au fost alături de mine și m-au susținut, restul 7 într-o altă bisericuță!
Sunt obișnuită să câștig, dar sunt și om, și orice om greșește, nu sunt făcută din metal ca un robot să nu am suflet, sentimente sau să fac totul perfect! Sunt mândră de ce am realizat, chiar dacă nu am reușit să iau o medalie oricare ar fi fost ea, pentru mine să ajung la 29 de ani cu 25 ani de carieră, 5 medalii olimpice la a 3-a olimpiadă, e o realizare imensă! Cu mâna pe inimă vă spun că nu renunț și tot ce s-a întâmplat până acum mă face să mă gândesc serios la Tokyo 2020. Cu stimă și respect, tripla campioană olimpică Cătălina Ponor”, se arată în postarea sportivei.
România rămâne fără medalii olimpice la gimnastică după 44 de ani. De la Montreal 1976 și până la Londra 2012 inclusiv, România a câștigat cel puțin o medalie de aur. Cătălina Ponor (28 de ani) are cinci medalii la Jocurile Olimpice în palmares: trei de aur la Atena în 2004, una de argint și una de bronz în 2012 la Londra.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER