Corina s-a lăsat!

După ce timp de două luni și jumătate s-a pregătit cu colegele
mai tinere, la Izvorani, Corina Ungureanu a închis definitiv ușa
gimnasticii.

Dubla campioană mondială cu echipa s-a văzut nevoită să renunțe la
visul pentru care a avut curajul să spargă toate tiparele: a
revenit în sală la 29 de ani, a tras tare la antrenamente, totul
pentru a prinde echipa pentru Mondiale. Acestea sunt acum istorie,
iar Corina vorbește, fără regrete, despre despărțirea de
gimnastică.

-De ce ai renunțat?
-Nu mai puteam fizic, durerile erau mari. Am încercat să-mi
protejez glezna stângă, unde aveam probleme, și am pus presiune pe
tendonul piciorului drept. Am ignorat durerile, însă m-am speriat
în momentul în care abia mai puteam să merg sau să cobor
scările.

-Ești dezamăgită?
-Nu, pentru că am încercat, am avut curaj să o iau de la capăt.
Revenirea mea a atras multe critici negative și cred că acum totul
s-a liniștit.

-Ai vreun regret?
-Nu. Am adunat multă satisfacție, pentru că dacă îmi spunea cineva
că voi ajunge să învăț elemente noi la paralele la 29 de ani sau că
voi ajunge să fac sărituri mai bine decât în ’97, îi ziceam că
glumește.

Rămâne la Ploiești

-Ai fost dată ca exemplu…
-Nu am vrut să fiu percepută ca un model. Singurul lucru pe care
mi-l doresc e ca ambiția mea să le fi ajutat pe cele mici să
continue să lupte pentru visul lor.

-O altă gimnastă din Ploiești s-a retras, Tămîrjan…
-Am vorbit cu Ana și i-am spus că o ajut când vrea. Putem merge
împreună la sală să facem forță și sper ca, ușor-ușor, să îi revină
dorința de a face gimnastică.

-Cum arată viața ta acum?
-Cu multă odihnă și cu mult sport, pentru că iau lecții de
golf.

-Îți continui cariera de antrenoare?
-Am stat în sală șapte ani și jumătate și e destul. Voi încerca să
rămân aproape de sport, însă altfel. Vreau să ajut sportul de aici,
din Ploiești, să mă implic mai mult, să fac ceva pentru locul de
unde am pornit.

30 de ani
va împlini Corina Ungureanu pe 29 august