Coșmarul prin care a trecut o fostă gimnastă în România: „Dădeau în noi și începeam să tremur! Îmi dădea palme peste cap și plângeam”

O fostă gimnastă a trecut prin clipe de coșmar! Diana Harabagiu a povestit abuzurile la care a fost supusă de antrenori.

În vârstă de 17 ani, Harabagiu a renunțat la sport, dar nu uită că a primit „palme peste cap” și a ajuns să plângă.

Diana s-a apucat de gimnastică la doar 4 ani: „O vecină de bloc m-a determinat să vreau asta. Ea era deja la gimnastică și făcea pe afară roata, flick-flack-uri, exerciții care m-au impresionat foarte tare. Voiam și eu să fac la fel. Părinții mei m-au dus la gimnastică și am făcut din plăcere”.

Coșmarul prin care a trecut fosta gimnastă Diana Harabagiu: „Îmi dădea palme peste cap și plângeam!”

Diana Harabagiu a mărturisit că antrenorii monitorizau fiecare greșeală, iar erorile erau aspru taxate.

„Când am început să ne pregătim tot mai tare pentru concursuri, când știam că va trebui să ne batem pentru medalii, antrenorii au început să fie atenți la orice mică greșeală. Totul costa. Țipau la noi, dădeau în noi, ne dădeau afară din sală.
Într-un capăt al sălii era bârna, unde făceam exercițiile cu fetele. În celălalt capăt al săii era antrenoarea Petruța Marcu. Supraveghea paralele unde lucra cu alt grup, dar se uita și la noi.

Dacă greșeam, striga numele meu foarte tare. Atunci, știam că nu e bine. Încremeneam, începeam să tremur și nu mai puteam să continuu. Venea la mine, mă împingea de pe bârnă, mă lua de ureche și îmi dădea palme peste cap, apoi mă trimitea la vestiar să stau singură. Plângeam. Îmi spunea că nu am voie să mă întorc în sală până nu termin cu plânsul. Episoadele astea s-au întâmplat aproape zi de zi, ani de zile”, a mărturisit Diana Harabagiu, conform GSP.

„Eram în clasa a patra, făceam flotări în mâini la marginea băncii. Ne țineau fetele de picioare și trebuia să facem flotări. Nu mai puteam să continuu, eram mult prea obosită. Eu zicea: “Continuă! Nu te opri!”. Mi-au cedat mâinile și am dat cu capul de parchet. Mi s-a făcut un cucui mare, mi-a fost rușine să mă duc la școală. Antrenoarei nici nu i-a păsat. Mi-a pus niște gheață și mi-a zis să mă întorc la exerciții”, a fost altă amintire tristă a Dianei.

Dacă luam doar bronz sau argint, stăteau supărați pe noi. Foloseau tot felul de apelative. Ne spuneau că suntem proaste, că nu facem bine. Am început să tremur. Antrenoarea s-a uitat la mine, m-a scuturat de umeri și mi-a zis că dacă nu termin o să fie vai de mine, că o să mă lovească” – Diana Harabagiu