CUTREMURĂ‚TOR | „A fost teroare, m-a bătut, m-a călcat în picioare!” Dezvăluirile șocante ale Mariei Olaru, strânse într-un volum biografic

Dintr-o perspectivă exterioară, performanța și rezultatele pozitive sunt lucruri apreciate de public. Totuși, există și acea „parte întunecată” la care avem acces extrem, extrem de rar. Un prilej inedit în care sunt expuse experiențe greu de imaginat îl reprezintă lansarea de carte a Mariei Olaru, o campioană absolută a României.

Maria Olaru, o gimnastă de talie mondială, care a simțit gustul succesului în toate tipurile de competiții, va lansa sâmbătă, 4 iunie, la ora 13.30, volumul biografic „Prețul aurului. Sinceritate incomodă” la târgul de carte BOOKFEST ce se va desfășura la Romexpo. Conform Gazetei Sporturilor, Olaru mărturisește fără perdea o serie de experiențe neplăcute la care a fost supusă în drumul spre succes. Pedepse din partea lui Octavian Bellu și din partea celorlalți antrenori, momente de teroare și multe alte ipostaze crunte, toate aceste lucruri au fost strânse de Maria Olaru într-un singur volum.

„A fost teroare, m-a bătut, m-am lovit la coaste„

Octavian Bellu, unul dintre cei mai prolifici antrenori din gimnastica românească, membru „Hall of Fame” și deținător a peste 200 de medalii din postura de antrenor, a fost „demascat” de Maria Olaru, care a descris metodele prin care antrenorul își „impulsiona” elevele.

„După‑amiază a fost teroare. Am început cu sol, m‑a bătut și s‑a purtat urât cu mine. Mi‑a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. După ce m‑a bătut, nu am mai făcut nimic. Îi făceam în contră și făceam mutre. Apoi m‑a trecut la sărituri.

După antrenament mi‑a zis că nu mai face niciodată cu mine sărituri și mi‑a mai spus catâr încăpățânat. Era iute la mânie și la meserie. La început, când vedeam ce le făcea celorlalte… mă cam umpleam de groază. Eu, care veneam de acasă cu spaimele și obsesiile mele – era tocmai ce nu‑mi trebuia.

Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine”.

„La lot am învățat provocarea vomei„

Un alt episod demn de filmele science-fiction este cel în care gimnastele erau nevoite să evite un aport ponderal din cauza unei supra-alimentații. Tehnică folosită de gimnastele noastre depășește orice imaginație.

„Tot acolo, la lot, am învățat și metoda cea mai sigură de a scăpa de surplusul alimentar îngurgitat, pentru ca acesta să nu producă efecte ponderale: provocarea vomei.

La cum era amplasat grupul sanitar, trebuia să te strecori într‑un moment favorabil spre a nu fi observată (puteai alege și dușul pentru asta, dar eram fete bine‑crescute, nu dădea frumos să ne curățăm acolo unde – pardon – borâsem).

Oricum, cele care scăpam astfel de preaplinul lăcomiei nu mai eram «obligate» să ne spurcăm cu Furosemid, înfruntând cu un sfidător curaj blestematul de cântar”.

„M-a călcat în picioare, efectiv„

Violențele s-au transformat într-un element de rutină fără de care nu se poate face performanță, conform manifestărilor antrenorilor. Maria Olaru continuă să dezvăluie clipele de tortură prin care a trecut în cele mai grele zile ale sale.

„Am avut o zi foarte proastă. La antrenamentul de dimineață am mers prost. De când m‑am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic.

Când a văzut d‑nul Cărpinișan că fac prost la treișaizeci, a început să mă bată. Mi‑a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în fața lui în poziție de drepți și iar mi‑a tras o palmă, apoi m‑am urcat din nou pe paralele și iar am făcut prost pentru că mă durea spatele din ce în ce mai tare.

Când m‑am dat jos, iar m‑a bătut, mi‑a dat cu palma peste față și m‑a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii și fața. La ochi eram puțin vânătă”.

„M-am decis să mă retrag și toți știau că mă țin de cuvânt„

După un amalgam de experiențe, trăiri și emoții, Maria Olaru s-a retras în 2000 și a ținut să descrie contextul în care s-a dat la o parte, deși mai avea ani mulți în față.

Unii poate nu credeau, dar sperau. Ajunsă la cămin, m‑am aruncat în problemele administrative.Stăteam pe gânduri, la fel de singură, în camera mea.

Televizorul, dat la cel mai mic nivel sonor (abia îl auzeam de acolo, de lângă el), îmi reținea o minimă atenție, căci tocmai se transmiteau niște reclame imobiliare, care mă interesau în mod deosebit. Când… s‑a deschis ușa și a intrat doamna Mariana.

Nu era în cea mai bună dispoziție posibilă, lucru pe care l‑am simțit din prima. S‑a repezit glonț și mi‑a închis – cu un gest de comandant absolut – televizorul. «Dragă, n‑ai de gând să te mai potolești? Nu vezi că deranjezi pregătirea celorlalte, care mai vor să facă gimnastică?!».

Am avut încă o dată confirmarea atitudinii sale constante față de mine. Voia, biata de ea, să scape de «mărul stricat». Oare se temea să n‑o contaminez și pe dânsa? Nici o șansă…”.

Restul poveștii Mariei Olaru se află în cartea pe care o va lansa, carte ce va fi disponibilă la standul editurii Vremea după târgul de carte de la Romexpo.

Maria Olaru

• născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava)
• în 1998 a devenit campioană europeană cu echipași a obținutlocul II la sărituri (Sankt Petersburg) și s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
• în 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială la individual compus, locul I cu echipa și locul III la sărituri
• în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa și de bronz la individual compus
• a fost decorată cu medaliile „Serviciul Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „MeritulSportiv”, clasa I (2008).