Echipa feminină de gimnastică a României a avut sâmbătă, la Patrulaterul de la București, un spectator de lux, pe Daniela Silivaș. Aflată în vacanță în România, vedeta Jocurilor Olimpice din 1988, de la Seul, unde a cucerit șase medalii (trei de aur, două de argint și una de bronz) a dat o fugă în Capitală pentru a le vedea pe fetele pregătite de Octavian Bellu și Mariana Bitang. Deși este stabilită în orașul american Atlanta din 1991, Daniela a rămas aproape de gimnastica românească urmărind evoluțiile fetelor pe youtube.
Cum ți se pare echipa României după acest concurs? Echipa arată foarte bine, nu le-am mai văzut pe fete de doi ani și am rămas surprinsă. Am urmărit pe youtube câteva dintre exercițiile lor și mă bucur că s-a creat o echipă cu gimnaste atât de diferite ca generație. Le doresc să prindă o zi la fel de bună la Londra și să revină cu rezultate mari.
Cum îți explici această longevitate în gimnastică, 22 – 24 de ani? Gimnastica s-a schimbat mult, iar fetele pot face o carieră mai lungă pentru că se specializează pe un aparat sau două. Pe vremea mea prindeai echipa doar dacă făceai patru aparate. Uite cum e Ponor, este senzațională la sol, bârnă și sărituri, dar nu face paralele. Eh, doar cu trei aparate, Cătălina nu ar fi prins echipa în anii ’80.
Ești surprinsă de această echipă cu Ponor și Izbașa? Nu-mi vine să cred că Sandra a avut puterea să meargă mai departe după acea accidentare și să revină și cu un aparat nou, săriturile. La fel cu Ponor, e incredibil să revii în sală după patru ani și să te bați cu cele mai bune. Am tot respectul pentru ele, le doresc să rămână sănătoase și să-și împlinească toate visurile.
SILIVAȘ DESPRE „SILIVAȘ”
Iordache face la sol un element care îți poartă numele. Ce ai simțit când l-ai văzut? M-au copleșit toate emoțiile. Parcă am retrăit momentul în care eram gimnastă în sală și domnul Bellu, căci el era antrenor la lot și în anii ’80 mă ajuta să realizez acel element. Parcă atunci când am văzut-o pe Larisa executându-l, mi-am văzut toată viața în gimnastică.
Ce i-ai recomanda Larisei pentru a-l face mai bine? Absolut nimic! Sincer, îl execută mai bine decât l-am executat eu și o felicit pentru asta.
De ea se vorbește ca fiind „Noua Nadia”. Cum ți se pare? Eu cred că ea e doar Noua Larisa, să nu punem presiune suplimentară pe ea. E o gimnastă foarte bună, care pe lângă bagajul tehnic se vede că are în spate și multă muncă, sper să strălucească la Londra, are toate calitățile și apoi să continue apoi.
Cum e văzută echipa României în America? Este foarte apreciată, se raportează la noi cum ne raportăm noi aici, la echipa lor. Se interesează de noi, sunt cu ochii pe noi, dar e normal pentru că aceste echipe împreună cu Rusia și China s-au bătut tot timpul pentru podium.
PRIETENĂ‚ CU SVETLANA BOGHINSKAIA
Fanii te-au reperat de cum ai intrat în sală, dai non stop autografe… Este surprinzător pentru mine să descopăr că atât de multă lume își mai amintește de mine. Vreau să le mulțumesc tuturor pentru că au fost aici și sprijină gimnastica românească.
Ce faci în SUA? Antrenez 10 ore pe săptămână dar gimnastică pentru începători, pentru fetițe de șase ani.
Ce ți-a fost cel mai greu să lași în România când ai plecat? Familia și prietenii, de aceea revin în fiecare vară, pentru a fi împreună cu ei, însă când am terminat eu nu aveai prea multe de făcut aici.
Mai păstrezi legătura cu fostele colege de generație? Și nu doar cu ele. Cu Svetlana Boghinskaia mă văd în fiecare an. Lunile trecute a avut un camp în America și fetița mea s-a antrenat cu ea și seara am stat și am povestit de când eram noi tinere, ne-am amintit de competițiile noastre.
Americanii se interesează de noi, dar e normal pentru că aceste echipe împreună cu Rusia și China s-au bătut tot timpul pentru podium. Așa va fi și acum Daniela SILIVAȘ
Cu doar trei aparate, Cătălina Ponor nu ar fi prins echipa din anii ’80 Daniela SILIVAȘ, triplă campioană olimpică în 1988
Prezentă în vacanță în România, Daniela Silivaș nu a ratat ocazia de a urmări echipa olimpică de gimnastică înainte de Jocurile Olimpice de la Londra
Ava calcă pe urmele mamei
De câteva luni, Daniela Silivaș a început să o antreneze și pe fetița ei, Ava (foto), în vârstă de șase ani. „Îi place să se miște în sală, încă nu am ajuns la aparate, e prea micuță pentru ele, dar are calități pentru acest sport. Nu o voi forța să facă o carieră în gimnastică, ea va decide ce vrea să urmeze”, spune Daniela. Micuța aleargă plină de energie în jurul mamei și le privește cu ochi mari pe gimnastele care concurează în sală: „Mami, ai făcut și tu astea!?”. Daniela zâmbește și o ia de mână: „Cred că știe cine am fost pentru că lumea din jurul ei îi spune tot timpul și începe să conștientizeze”, explică ea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER