România a ratat pentru a doua oară consecutiv calificarea echipei feminine de gimnastică artistică la Jocurile Olimpice, după ce a încheiat pe locul 22 în calificările de la Campionatul Mondial. După Rio, și la Tokyo 2020 gimnastele din România vor privi din sala de antrenament bătălia pentru medalii, având-o doar pe Maria Holbură calificată la individual compus.
Competiția pe echipe va apărea în programul olimpic al gimnastelor pentru a 21-a oară, a 20-a oară consecutiv, România acumulând de-a lungul anilor 12 prezențe pe podium.
Istoric, România ocupă locul doi în topul celor mai multe medalii câștigate sub semnul celor cinci cercuri, la gimnastică artistică, feminin, după Rusia / URSS, cu 62 de prezențe pe podium. În 2000 și 2004, România a cucerit aurul cu echipa feminină de gimnastică, în 2008 și 2012 au venit medalii de bronz, iar 2016 și 2020 marchează absențe ale tricolorelor care acaparaseră acest sport al forței combinate cu grație.
Fost președinte al Federației Române de Gimnastică, acum cu funcție onorifică, Adrian Stoica face pentru ProSport o radiografie a situației, după a doua ne-calificare consecutivă a echipei de gimnastică feminină la Jocurile Olimpice.
„Nu pot să spun că nu s-a muncit la pregătire, dar, undeva rețeta nu a fost cea mai bună. Fetele nu au ajuns la o stare de spirit care să le ambiționeze să facă ceva. Aici, e cel mai ușor să dai vina pe sportivi, dar cred că este și o greșeală pe care trebuie să și-o asume și colectivul tehnic. Ceva nu a mers. Și dacă nu a mers, nu este o vină individuală, este o chestiune de tot sistemul de pregătire, care, din păcate, nu a dus fetele în vârf de formă la competiția de obiectiv„, spune Adrian Stoica pentru ProSport.
„N-aș putea spune că nu avem fete cu calități. Avem fete cu calități. Dar a te înhăma la muncă într-o activitate ca gimnastica e vorba de o anumită dedicație pentru ceea ce vrei să faci. La băieți, dumneavoastră, jurnaliștii ați spus că este cel mai greu sport practicat, peste automobilism și alte ramuri sportive. Dacă intervin pauze, accidentări, lucrurile se dau înapoi cu mai mult decât zilele pierdute pentru recuperare. Este o chestiune care trebuie judecată cu calm, trebuie făcut un brain-storming la nivelul antrenorilor, al organelor de conducere ale Federației care să ducă la îmbunătățirea acestor lucruri. Dacă mergem așa, din păcate nu văd unde vom ajunge”, admite reprezentantul Federației.
Nadia Comăneci a fost prima care a pus sare pe rană, anunțând că ratarea obiectivului nu este, deloc, o surpriză. „Nu cred că e o mare surpriză că România nu s-a calificat. Nu e prima dată când nu se califică. Surpriza e faptul că au ratat foarte mult. Şi nu ştiu exact de ce se întâmplă acest lucru. E greu să spun pentru că nu sunt acolo, în sală. Dacă aş fi o săptămână, două sau trei mi-aş da seama unde trebuie schimbat. Dar ceva trebuie schimbat. Este un semnal de alarmă pentru România”, spunea cea care a atins pentru prima dată perfecțiunea în gimnastica mondială.
Adrian Stoica afirmă la rândul său că nu se poate vorbi despre „un accident”. „Dacă e să vorbim de ultimele apariții, respectiv Campionatele Naționale de la Ploiești, era destul de previzibil ce s-a întâmplat. Nu au reușit sub nicio formă să se monteze pentru concurs. Și, repet, nu pot să cred că nu vine ceva și din pregătire„, spune pentru ProSport Adrian Stoica.
Simona Amânar, cea care a împlinit, luni, 40 de ani, membră a penultimei echipe de gimnastică a României medaliată cu aur la Jocurile Olimpice, în 2000, la Sydney, a vorbit în termeni reținuți despre concursul echipei României, încheiat cu un 14.033 – cea mai mare notă obținută de Denisa Golgotă la sărituri.
„Nu doresc să critic. Dorința mea este de a nu critica nici fetele, nici antrenorii, nici Federația, pentru că știu că toată lumea și-a dorit. Și ce este în sufletul fetelor… Sunt sigură că le doare și suferă, sunt sigură că nu sunt indiferente și și-au dorit să aducă o calificare. Sunt sigură că presiunea și-a spus cuvântul. Și problemele de sănătate și așa mai departe.
Mi-e foarte greu să comentez. Știu ce înseamnă – nu neapărat o calificare ratată, pentru că eu nu am trecut prin asta la Jocurile Olimpice, dar știu cum este să fii într-un concurs, să vrei să aduci o medalie, să vrei să fii printre primii și să nu reușești. S-a dorit să se aducă această calificare. Eu zic că a fost o presiune foarte mare, înțeleg ce e în sufletul lor și nu vreau să acuz pe nimeni. Am fost sportivă, știu ce înseamnă și nu doresc să critic pe absolut nimeni. Pentru că te doare sufletul când știi că ai muncit și nu ai reușit tot ce ți-ai propus„, a transmis pentru ProSport Simona Amânar, înainte de a-i continua analiza.
„Nu e vorba că a dispărut talentul în România. Vedeți, celelalte țări au investit în sport, nu doar în gimnastică. Țări care nu știau că o să ajungă vreodată pe podium. Acum, aceste țări s-au calificat la Jocurile Olimpice, speră la podium. Cred că trebuie să investim mai mult, dar nu o dată și gata. Este vorba despre o investiție continuă, pentru că nu obții rezultate dacă ai investit anul ăsta și privești imediat la ce obții. Investiția se face în timp, trebuie avut răbdare. Din păcate, ne lipsește această încredere și răbdare. Nu merge peste noapte. Gimnastica este un sport greu. Știe toată lumea cât de greu este„, a mai transmis Simona Amânar.
Adrian Stoica trage o concluzie clară care explică regresul gimnasticii feminine românești, într-o perioadă în care antrenori români obțin performanțe cu sportivele altor țări. După 2004, tolba de medalii a României a sărăcit.
„Erau alte vremuri, altă paradigmă a modului de judecare a codului de punctaj. La ora actuală, nu mai există plafonarea notei la zece, cum era pe vremuri. Dacă ajungeai să ai exerciții din zece era mai ușor. Și atunci, era mai ușor decât acum să ajungi la nivelul maxim, așa că te băteai și cu americanii, și cu chinezii și cu toată lumea. Era o chestie de stabilitate în concurs. Nu ne-am adaptat așa cum trebuie la codul de punctaj. Codul de punctaj actual solicită un înalt grad de profesionalism al tuturor celor care participă la pregătire. Și… Eh, nouă ne lipsesc multe, foarte multe, așa cum lipsesc destul de multe lucruri extrem de serioase întreg sportului românesc. Din păcate„, spune președintele de onoare al Federației Române de Gimnastică.
La noi, toată lumea se obișnuise că aducem numai aur. Dacă aduceam argint sau bronz era o dezamăgire. E, lucururile acum stau altfel. Ce să spun? Nici atunci nu era bine, nici acum (râde). Cum o dai, nu e bine (râde). Cu un bronz nici nu te băga nimeni în seamă. Na, dacă n-a luat aur… cam așa erau lucrurile atunci. Poate că nu eram nici atât de bine mediatizate, cum se întâmplă acum, nu era Facebook, nu erau rețelele de socializare, dar când luam un bronz toată lumea știa – nu a fost aur, a fost eșec. Aveam, într-adevăr, alt tip de presiune. Simona Amânar, triplă campioană olimpică, de 12 ori campioană mondială și europeană
România nu a putut miza pe aportul liderului generației actuale, Larisa Iordache, componentă a echipei medaliate cu bronz la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra. Aflată în perioadă de recuperare după operație, accidentată și înaintea Jocurilor Olimpice de la Rio, motiv pentru care i-a fost preferată Cătălina Ponor pentru unicul loc pe care România l-a avut, Larisa Iordache nu a putut fi pilonul esențial și motorul echipei.
„Larisa pot să spun că a fost un pic ghinionistă, dar problemele de sănătate i-au dat de furcă. Din păcate, când ai două operații la un picior, una nereușită, a urmat a treia – e greu să te recuperezi. Este foarte greu. L-ați văzut pe Andrei Bățagă – după ce și-a rupt tendonul acum un an și jumătate, acum s-a accidentat din nou la același picior, are aceleași probleme. Erau frecvente aceste accidentări și în urmă cu câțiva ani, dar nu se vorbea atât despre asta. Nimeni nu știa când aveam accidentare, când ne operam. Nu se vorbea atât despre asta. Erau și pe vremea noastră – luxații, la spate, la gleznă, la genunchi, la coate”, spune suspinând Simona Amânar.
„Absența Larisei este extrem de importantă, nu poți să ai tot ce mișcă în echipă, să ai nivel de super-clasă. Larisa era o piesă extraordinar de importantă, care, însă, nici ea, din păcate, nu a funcționat foarte bine în 2015, la Campionatele Mondiale și asta a dus la recalificări. Lucrurile se leagă cumva de pregătirea în sine„, insistă Adrian Stoica.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER