„Marturisesc ca in ultimele ore m-au incercat tot felul de stari: de amaraciune, tristete, revolta, nostalgie. M-au sunat jurnalisti si oameni care lucreaza in presa, ca sa-mi dau si eu cu parerea despre situatia echipei noastre (imi cer scuze celor carora n-am reusit sa le rapsund), pai ce sa le spun?! Eu nu lucrez la Comitetul Olimpic, ca sa stiu cati bani s-au dat ca sa nu le lipseasca nimic fetelor de la lot, nu lucrez in federatie ca sa stiu exact problemele lotului, cu antrenorii, cu sportivele, samd, nu lucrez ca antrenor ca sa observ indeaproape ce Dumnezeu le lipseste copiilor astazi. M-a rugat o domnisoara sa-i spun ce cred eu ca simte un sportiv intr-un astfel de moment?!
Nu am fost in situatia de a nu ma califica la JO ca sa povestesc ce sentiment te incearca. Banuiesc ca-ti vine sa iei concursul de la capat de-o 100 de ori pana iti iese totul cum trebuie si ajungi la punctajul de care ai nevoie ca sa concurezi la JO. Din pacate, regula asta nu exista. Ai o sansa, daca ai ratat-o, mai poti incerca peste 4 ani.
„Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca sportivii de astazi trebuie sa practice sportul asa cum am inceput eu: in maiou si chiloti pentru ca nu aveam costume de gimnastica, si cu un cal la sarituri care avea gauri in el, fusese la vremea lui un cal cu manere de la baieti”
Nu-mi pot imagina cum vor arata JO fara echipa de gimnastica a Romaniei. Inca mi se pare ca vorbesc despre o alta tara si nu despre tara mea. Nu am citit tot ce s-a scris despre gimnastica in ultimele 2 zile, am aflat insa ca s-a vorbit destul de mult despre bani. Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca sportivii de astazi trebuie sa practice sportul asa cum am inceput eu: in maiou si chiloti pentru ca nu aveam costume de gimnastica, si cu un cal la sarituri care avea gauri in el, fusese la vremea lui un cal cu manere de la baieti. Dar ma gandesc, in situatia in care suntem, cu toti banii adunati si nu ne rezolvam problema cu adevarat. Sportul in scoala! Parinti care isi incurajeaza si isi sustin copiii sa practice sport! Mediul privat mult mai activ in fenomenul sportiv! Mass media care acorda atentie si tinerei generatii! Antrenori care-si fac meseria cu responsabilitate!
Imi aduc aminte cu placere de doamna Veronica Ionascu, prima mea antrenoare de la Barlad, un om care si-a iubit meseria si dupa ani, intr-un moment de sinceritate, mi-a marturisit ca dumneaei a invatat gimnastica in sala, odata cu noi. Nu avea acces la informatiile pe care le avem astazi, citea din carti si posta in sala, pe pereti, elemente kinograma pentru a le vedea/invata si noi. N-am plecat de la club catre lot facand Tzukahare, dar aveam o baza solida si corecta pe care s-a putut construi. Felicitari doamna Ionascu, si dumneavoastra, si d-nei Alice Gheorghiu.
„Se implinesc 40 de ani de la prima nota de 10, obtinuta de-o romanca, Nadia! Nu mi-am dorit ca aceasta sarbatoare sa se confunde cu situatia actuala a echipei noastre”
Nu-mi da pace gandul ca am putea avea soarta Ucrainei. Nu cred ca exista iubitor al acestui sport care sa nu-si aduca aminte de Lilia Podkopayeva sau Viktoria Karpenko. O tara care a dat gimnaste de exceptie si care acum, aproape ca nu mai exista pe harta gimnasticii mondiale. Am atasat o fotografie cu Nadia, nu intamplator. Mi-as fi dorit ca in perioada asta sa vorbim mai mult despre momentul istoric pentru gimnastica mondiala. Se implinesc 40 de ani de la prima nota de 10, obtinuta de-o romanca, Nadia! Nu mi-am dorit ca aceasta sarbatoare sa se confunde cu situatia actuala a echipei noastre.
„Azi vorbim despre gimnastică, dar în curând, situația se poate transfera la fiecare sport”
Asadar, nu cautam vinovati, este nevoie de un efort comun. Si va invit sa va alaturati oricarei initiative care-si propune sa aduca sportul romanesc unde ii este locul. Nu este cineva care sa nu poata face nimic! Astazi vorbim despre gimnastica, dar in curand, situatia se poate transfera la fiecare sport, daca nu vom beneficia de sustinere si implicare din partea celor care au puterea de a pune „punctul pe i”. Eu imi voi face in continuare datoria de a promova si de a sustine sportul si sportivii, cu aceeasi pasiune cu care am lucrat si pana acum, si sunt sigura ca-mi voi recapata entuziasmul cand le voi vedea pe cele mici, concurand la cupa de gimnastica, pe care o organizez de 6 ani incoace. Abia astept! Nu ne lasam! Suntem talentati si capabili sa fim din nou la inaltime!”
Andreea Răducan a început gimnastica la vârsta de patru ani, în orașul Bârlad, sub îndrumarea antrenoarelor Veronica Ionașcu și Alice Gheorghiu. După câștigarea a numeroase medalii pe plan național, în anul 1996, gimnasta a fost selecționată de către Federația română de gimnastică, pentru a face parte din lotul național de junioare, care se antrena la Onești. Deși era încă junioară, după aproximativ un an s-a alăturat echipei olimpice de senioare la Centrul Olimpic de la Deva, echipă antrenată de Mariana Bitang, Octavian Bellu și Lucian Sandu. Campionatele europene de junioare din anul 1998 de la Sankt Petersburg, Rusia, i-au adus gimnastei două medalii de argint, una în concursul pe echipe și una în competiția pe aparate, la bârnă, iar o altă medalie de bronz, la sol.
Anul 1999 a însemnat pentru Andreea Răducan un progres uriaș. A făcut parte din echipa de gimnastică a României, la Campionatele Mondiale de la TianJin, China. La prima mare competiție la senioare, Andreea Răducan a cucerit medalia de aur în finala de la sol, aur în finala pe echipe, și o medalie de argint la bârnă. Toate aceste rezultate și experiența acumulată au făcut ca Andreea Răducan sa fie una dintre gimnastele de bază din echipa României la Jocurile Olimpice de la Sydney. Andreea a câștigat medalia de aur pe echipe și s-a calificat în finalele individuale de sol, sărituri, dar și în finala de individual compus (împreună cu Simona Amânar și Maria Olaru). O situație fără precedent la o competiție olimpică s-a petrecut în finala la individual compus, când organizatorii au greșit înălțimea calului de la sărituri, fixându-l cu cinci centimetri mai jos decât ar fi fost normal. A fost o greșeală tehnică ce a afectat evoluțiile gimnastelor și a dus la accidentări grave. Annika Reeder (Marea Britanie) s-a accidentat atât de tare, încât a fost nevoită să abandoneze restul competiției. Greșeala a fost descoperită de australianca Allana Slater în timpul celei de-a treia rotații. Concursul a fost reluat după ce oficialii au fixat aparatul la înălțimea corectă, iar gimnastele care au sărit în primele două rotații au avut posibilitatea de a-și reface exercițiul.
Deși Andreea Răducan a sărit înainte ca greșeala să fie corectată, a refuzat să refacă săritura, și a continuat cu performanțe excelente la bârnă și sol. La sfârșitul competiției de individual compus, primele trei locuri erau ocupate, în ordine, de Andreea, Simona Amânar și Maria Olaru. După terminarea concursului, Comitetul Olimpic Internațional a anunțat că Andreea Răducan a fost testată pozitiv cu pseudoefedrină, care era la vremea respectivă o substanță interzisă. În ciuda apelurilor înaintate de Comitetul Olimpic Român și Federația Română de Gimnastică, decizia de a o descalifica pe gimnasta româncă a rămas finală. În aceste condiții, medalia de aur a fost acordată Simonei Amânar, Maria Olaru a primit medalia de argint, iar Liu Xuan (China) a primit medalia de bronz. Andreea Răducan a păstrat medaliile de la concursul pe echipe și de la sărituri (aur și argint). Atât Andreea Răducan, cât și oficialii echipei române de gimnastică au susținut tot timpul nevinovăția gimnastei. Doctorul echipei a fost găsit vinovat de neglijență, pentru că i-a administrat sportivei un medicament pentru răceală și gripă, care conține o substanță interzisă; drept urmare a fost suspendat până la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. Gimnastele românce au declarat deschis că medalia de aur la individual compus aparține de drept Andreei. După anunțarea deciziei de descalificare, atât Simona Amânar, cât și Maria Olaru au spus că intenționează să refuze medaliile noi în semn de protest; hotărârea finală a fost însă să accepte noul clasament, cu scopul de a îmbunătăți clasificarea întregii delegații române. Simona Amânar a spus despre medalia de aur: „Nu am câștigat-o eu. A fost câștigată de Andreea, și îi aparține Andreei”. Decizia de descalificare a Andreei Răducan a fost atacată la Curtea de Arbitraj pentru Sport în toamna anului 2000. Deși a admis faptul că performanțele gimnastei românce nu au fost influențate de medicamentul luat, comisia de arbitraj a refuzat să anuleze hotărârea Comitetului Olimpic Internațional.
Andreea a pierdut acest titlu olimpic în finala de individual compus, însă a câștigat simpatia necondiționată a milioane de oameni din întreaga lume, în urma acelei decizii nedrepte, de la Sydney. A găsit puterea de a se întoarce în sala de antrenament, reluând pregătirea cu lotul național la Centrul Olimpic de la Deva. Anul 2001 a însemnat pentru Andreea Răducan, marea revanșă. Campionatele mondiale de la Gent, din toamna acelui an, i-au adus sportivei trei medalii de aur în finalele de la bârnă, sol și finala pe echipe. Dar și două medalii de bronz în finalele de individual compus și sărituri. Și-a încheiat cariera de gimnastă în anul 2002, după campionatele mondiale de la Debrecen, Ungaria. A participat împreună cu echipa televiziunii române la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, în calitate de reporter și commentator pentru concursurile de gimnastică. A derulat numeroase proiecte de televiziune, cu scopul de a promova sportul, în emisiuni ca: „Arena”, „Cum se face un campion?”, „Învingători pentru România”, etc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER