Doamna Maria Simionescu a fost zâna bună a gimnasticii noastre feminine. N-am prins-o ca executantă, fiind o pionieră a acestei discipline, care a adus României o glorie mai mare decât toată economia noastră siluită și insultată de-a lungul anilor. După ce s-a desprins din temelia liceului de profil din Onești, la a cărui înființare a contribuit, a devenit o arbitră internațională de mare autoritate. Așa o știu oamenii. Cu o privire luminoasă și un coc sever din niște șuvițe blonde. Ascultată și respectată. Veghind drăgăstoasă, dar obiectivă, exprimările generației noastre de aur în frunte cu inegalabila Nadia. Implicarea doamnei Simionescu în strălucirea gimnasticii noastre feminine a devenit o axiomă.
Conform așteptărilor, într-o societate superficială, fericită să-și numere râgâielille după ospețe stropite cu șpriț, Maria Simionescu, învinsă de vârstă, respiră pe un pat de suferință, lipsită de recunoștința conaționalilor. La noi, idolii sunt modelați ca să fie îngropați în uitare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER