Dublu impact
Desfășurată la parterul sediului nostru, petrecerea de
aniversare a celor 4.000 de numere ProSport a urmat mersul invers
al party-ului „Pisicilor Aristocrate”. La noi, nimeni n-a coborât
cu pianul direct prin etajele inferioare! Căci invitații, mai toți,
și-au propus să ajungă și la etajul al treilea, pentru a deveni
pentru câteva minute martorii producerii unui nou număr
ProSport.
Sosiți printre ultimii, supercampionii gimnasticii mondiale,
Andreea Răducan și Marian Drăgulescu, au prins chiar momentul
ședinței! Fascinat de tehnologia 3D, triplul participant la JO își
așază tacticos ochelarii specifici pentru a admira câteva ipostaze
surprinse într-un vechi reportaj. „Toată lumea credea că acest Audi
R8 e proprietate personală. Aș fi vrut eu, dar era doar pentru un
drive-test”, își amintește, cu o urmă de regret, bucureșteanul,
sosit alături de soția sa, Corina. Cea care nu-și poate dezlipi
privirea de la un filmuleț de pe YouTube, cu exercițiul de la bară
fixă al „Marocanului” de la Mondialele din 2006. Un site plin și de
fabuloasele exerciții ale Andreei, dar nu e timp de amintiri,
pentru că scandalul de la Steaua ne împinge forțat către sala de
ședințe.
În meniu: tachinări și ridicări la fileu
La masa ovală, ședința ProSport se află în block-start,
consumându-și câțiva metri până la time-out-ul obligatoriu provocat
de intrarea tandemului Andreea – Marian. Mulți dintre noi nu am
stat de vorbă niciodată cu marii campioni, iar ședința propriu-zisă
se transformă într-o conferință de presă ad-hoc. „Andreea, nu te
așeza pe colț, că poate nu te mai măriți”, o tachinează un coleg
mai ofensiv. „Nu-mi fac griji, am tot timpul, nu e o prioritate”,
ne închide ea. Îmbrăcată casual, în jeanși strâmți și o bluziță
sexy, Răducan frapează prin sinceritate, nu driblează întrebările
incomode și impresionează prin naturalețe.
Fără sibutramină și nurofen
Bombardată cu zeci de întrebări, campioana olimpică e spontană,
returnează în toate direcțiile și chiar ne prinde pe picior greșit.
„Nu înțeleg nimic din machetele astea! Sesisez doar unde vor fi
reclamele în ziarul de mâine, chiar începeți cu fotbal, nu?”. Dăm
din umeri, zâmbim pe mute, facem o conexiune cu Adrian, iar un
coleg nu-și poate reprima curiozitatea, o chestionează pe Andreea
în legătură cu silueta: „Ai luat sibutramină ca să arăți așa?”.
Andreea râde în hohote, chiar la zece ani de la nefericitul episod
croit în jurul altei pastile, de tristă amintire de această dată.
Și, vrând-nevrând, ajungem la medicamentul care începe și se
termină cu litera N. „N-am renunțat niciodată la gândul că îmi voi
recupera medalia! M-am mai întâlnit cu Jaques Roggue de-atunci,
ne-am salutat, el și-a pus mâinile în cap, asta e. De-atunci n-am
mai luat niciodată Nurofen”, încearcă Andreea să-și arate detașarea
de rana ce nu se va vindeca niciodată.
„Aurul merită să fie pe copertă!”
Discuția se mută în prezent, și privirile se îndreaptă spre
„motorul” lotului masculin de gimnastică. „Până acum nu a fost să
fie și aurul olimpic…”, alunecă vorbele spre el. „Nu a fost, dar
până la urmă trebuie să fie! La Londra va fi altceva, voi pregăti o
altă săritură Drăgulescu, mult mai grea, exercițiile vor fi mult
mai dificile decât cele pe care le am acum”, dezvăluie dublul
campion mondial de anul trecut. Discuțiile recompun tabloul de la
Londra, incredibila finală de la sărituri, unde România a luat cele
mai strălucitoare medalii, aur și argint. „Mi-au spus toți
prietenii atunci că am fost pe prima pagină. Sper să vă mai dau
motive ca măcar pentru o zi să nu mai fie discuții de coperta
ziarului și să fie clar: aurul merge pe prima pagină!”, râde
Marian.
Dialogul continuă, fiecare idee e susținută cu zâmbete multe, iar
cei doi campioni, unul lângă altul, par să recompună o altă
imagine, din urmă cu zece ani, de la Sydney SuperDome, unde fiecare
trăia emoțiile primei participări olimpice. Tabloul unei săli de
ședință, care-i reunește pe cei despre care se scrie cu cei care
scriu, este imortalizat într-o poză. O amintire care va fi de aur
peste încă o mie de numere…