Imaginea cu Larisa Iordache, înălțându-se pe vârfurile picioarelor de după pupitrul prezidențial din salonul oficial al aeroportului pentru a putea fi văzută de camerele tv, poate sintetiza foarte bine imaginea gimnasticii românești după CE – ne-am ridicat de jos, dar trebuie să strălucim la Londra.
Sute de metri de cabluri, nu mai puțin de 23 de camere de luat vederi și o sută de ziariști făceau luni după amiază ca Salonul Oficial din Aeroportul Henri Coandă să pară mai mic decât de obicei. Reporterii obișnuiți cu inundații și revolte își fac temele, cum le cheamă pe fete, ce perfomanțe au obținut. Intră pe rând în direct cu o mare de buchete de flori în spate.
Vine și președintele ANST, Doina Melinte. Parcă de când s-a schimbat guvernul e din ce în ce mai prezentă la acțiuni, dimineață fusese la o conferință despre Turul Ciclist al României. Cu brațele pline de flori, e obligată de vameși să le treacă prin filtrul de securitate.
Avionul aterizează cu o oarecare întârziere. E normal, e cursă de linie. La intrare, fetele sunt aplaudate, apoi se împart flori. Din toate părțile tinerele gimnaste primesc câte un buchet. Doamne, ce mici sunt! La televizor par mai mari! Junioarele, cel puțin, sunt de-a dreptul niște copii. Una dintre ele are și ochelari de vedere. Sunt simpatice așa cum vor să fie serioase și atente la orice detaliu.
Obișnuit cu aurul, antrenorul Octavian Bellu, e rezervat și își bazează discursul pe drumul pe care echipa îl mai are de făcut pentru a izbândi la Londra. „Ne bucurăm toți că gimnastica românească și-a dovedit încă o dată potențialul. Ar trebui să rămânem însă cu picioarele pe pământ, am discutat și cu fetele după concurs, e o bătălie câștigată de gimnastica românească, dar nu am câștigat și războiul. Ele sunt conștiente de acest lucru, dar sunt convins că după acest rezultat vor intra cu mai mult aplomb în sală, și mă refer la cele mai tinere, și cu mai multă încredere că mai sunt capabile să facă față pentru înalta performanță, și mă refer la cele mai mature. România e obșnuită să ia patru medalii de aur la europene, am mai luat, suntem capabili și fetele sunt convinse că pot. Este cel mai mare câștig după acest Campionat European”.
Veterana lotului, Cătălina Ponor, în vârstă de 25 de ani, și revenită la lotul național după patru ani de absență în care a cochetat și cu antrenoratul, e lucidă și perfect conștientă că greul abia acum începe. „A fost frumos și mi-am reaminitit de înseamnă să fii pe primul loc, să câștigi. Nu sunt un fenomen, ar putea fi Șușovitina care la 37 de ani concurează încă și are rezultate. Eu sunt o fostă gimnastă revenită în activitate, care a reușit să arate tuturor că se poate face sport și după patru ani de pauză. Normal că mi-a fost greu dar mă bucur că am ajuns aici. Ne dorim ca și de la Jocurile Olimpice să ne întoarcem medaliate, dar ar trebui să nu ne îmbătăm cu apă rece”, a spus Ponor.
Ambiția e un punct forte pentru Cătălina Ponor și vrea să își demonstreze calitățile și la Jocurile Olimpice: „Inițial m-am gândit la Jocurile Olimpice, nici prin gând nu mi-a trecut că voi putea concura la mondiale și europene. Și că pot obține aceste medalii. A fost multă muncă la început, am reușit să reintru în echipă. Pentru mine e foarte important având în vedere pauza pe care am auvut-o, dar eu nu voi fi niciodată mulțumită de mine. M-am bucurat pentru aceste medalii dar aștept mai multe pentru că pot. E dificil să spun dacă e mai greu ca sportiv sau ca antrenor. Poate mai ușor ca sportiv e că știi ce ai de făcut iar ca antrenor nu poți ști ce face sportiva. Nu avem timp, trebuie să ne pregătim dur pentru Jocurile Olimpice.”
De ce a vrut să revină ca sportivă deși avea asigurată o rentă viageră de pe urma celor medalii de aur de la JO de la Atena? Răsunde cu diplomație: „Dacă e un subiect politic nu vreau să mă bag. Am revenit pentru că îmi place gimnsatica, e ca un drog pentru mine, la care nu pot renunța”.
Ulterior mai are o intervenție, dorind să mulțumească sponsorilor. Într-o lumea a banului, gimnastica nu poate trăi cu aer, încearcă să se adaptaze.
Sandra Izbașa pare însă cea mai matură din lot, deși anul ăsta împlinește 22 de ani. Are răspunsuri scurte, concise și uneori tăioase: „Cine știe să își stăpânească emoțiile reușește să și câștige. Toată lumea vrea să viseze frumos dar o Olimpiadă nu se compară cu un campionat european. Sperăm că va fi bine. Ne dorim să fim cât mai sus, bătălie va fi între toate echipele, nu doar între două. Nu simțim o presiune în plus, cred că sunt patru echipe asupra cărora sunt ațintiți ochii”. Nu ar schimba nicio medalie de la europene cu una la Jocurile Olimpice de la Londra, pe toate spune că le așteaptă cu drag.
Antrenorul Octavian Bellu intervine: „Larisa Iordache o să stea puțin în lateral pentru că nu se vede de microfoane”, anunță antrenorul Bellu. Apoi îi spune să vorbească mai tare. Cum a reușit să câștige? Răspunsul vine natural, de parcă ea nu ar avea niciun merit: „Cu ajutorul antrenorilor și al colegelor”. Are trei medalii la gât, două de aur, pe echipe și sol, și una de argint cucerită la bârnă. La lot, toată lumea o strigă „Piciul”, pentru că așa îi spune mama acasă. E tânără și firavă. Are emoții, își freacă mâinile continuu și încearcă să zâmbească. Când antrerorul îi spune „mai sus”, se ridică pe vârfuri și devine mai înaltă cu câțiva centimetri.
„Îmi doream trei medalii de aur, însă la bârnă nu s-a putut, emoțiile și-au spus cuvântul. Sper ca la Olimpiadă să fie mai multe. Îmi doresc din tot sufletul ca la Londra româncele să se bată pentru primele locuri. M-am uitat la medalie atent, să realizez că am câștigat-o apoi am pus-o deoparte. Dacă era un vis nu voiam să mă trezesc”, spune tânăra gimnastă.
Antrenoarea Mariana Bitang face un apel menit să stăvilescă într-un fel iureșul format în jurul unor mari performanțe, obișnuite pentru protagoniști, mici în comparație cu ceea ce urmărește, podiumul la Jocurile Olimpice de la Londra: „Aș vrea să fac un apel, pentru a ne înțelege. Obiectivul nostru este participarea onorabilă la Jocurile Olimpice de la Londra. Sunt foarte multe invitații și apeluri din partea diverselor televiziuni, va fi imposibil să fim prezenți peste tot. Vrem să ne liniștim pentru că fetele mai au concursuri în continuare, iar patru vor merge la sesiunea de Bacalaureat. Vă rugăm din suflet, prioritatea noastră este să rămânem cu picioarele pe pământ. A fost un rezultat, ne ținem în continuare de pregătirea pentru Londra”.
România a încheiat participarea la CE de la Bruxelles, cu 6 medalii la senioare, dintre care patru de aur, din cinci posibile. Rezultatele au fost următoarele: aur pe echipe, aur la sărituri (Sandra Izbașa), aur la bârnă (Cătălina Ponor), argint la bârnă (Larisa Iordache), aur la sol (Larisa Iordache), argint la sol (Cătălina Ponor).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER