Interviu Drăgulescu vs Amânar: Totul despre săriturile pe care le-au inventat

Cum ai ajuns să faci săritura care îți poartă
numele?

Drăgulescu: Executam această săritură simplu, fără întoarcere,
și nu vedeam aterizarea, fapt pentru care am greșit de multe ori.
Apoi mi-a venit ideea să fac cu întoarcere, ca să pot vedea unde
aterizez.
Amânar: Executam o săritură destul de dificilă, o rondă flic salt
cu întoarcere 720 grade, iar antrenorii s-au gândit să mai întorc
180 de grade, pentru a avea o dificultate mult mai mare.

Cine execută cel mai bine săritura voastră?

Drăgulescu: Cine altul decât Drăgulescu?! (râde)
Amânar: Monica Roșu. Campioana olimpică de la Atena a păstrat în
familie săritura „Amânar”.

La ce înălțime ajungi în timpul săriturii?

Drăgulescu: Cam la patru metri. E nevoie de înălțime pentru a
avea o aterizare bună.
Amânar: Nu m-am gândit niciodată la asta, dar cred că în jur de
doi-trei metri.

Cum te simți când vezi în concurs sportivi care fac
săritura?

Drăgulescu: Foarte mândru că numele meu are rezonanță la nivelul
gimnasticii mondiale chiar și în viitor, deoarece este o săritură
foarte grea și valoroasă, cu notă maximă de plecare.
Amânar: Sunt bucuroasă că, pe lângă rezultate, a mai rămas ceva
după mine. Îmi amintesc că la Mondialele de la Rotterdam, unul
dintre prietenii cu care eram în sală a citit într-o revistă că
două fete din echipa Rusiei făceau săritura mea. „Uau, foarte tare!
Rusoaicele sar «Amânar»!”, a fost reacția lui și m-am simțit
mândră.