La un an după accidentarea pe care a suferit-o, ruperea tendonului ahilian la piciorul drept, gimnasta Sandra Izbașa a revenit cu aur, impunându-se la sol în etapa de Cupă Mondială de la Gent. Ea a vorbit despre marea întoarcere.
Cum a fost primul concurs? Cu foarte multe emoții (râde). A fost un concurs în care am luat-o încă o dată de la capăt, un nou început.
Te așteptai să câștigi? Nu chiar. Normal că îți dorești să câștigi, dar eram conștientă că va fi greu. Am mers să văd cam pe unde mă aflu. Primul loc e doar un pas mic într-o etapă de verificare.
De unde ai avut atâta putere să revii? Din sprijinul tuturor, din încrederea și dorința de a arăta că o astfel de accidentare nu înseamnă întotdeauna sfârșitul. Te mai gândești la accidentare? Încerc să trec peste asta, pentru că a fost o perioadă grea. Ce a fost mai greu s-a dus, dar mai am încă mult de lucrat.
Domnul Bellu a fost alături de voi la Gent… Da, ne-a încurajat tot timpul, ne-a dat indicații și a încercat, prin vorbele pe care ni le-a spus, să ne mai risipească un pic emoțiile.
Același sol va fi și la Mondiale? În mare, da. Numai că voi aduna până atunci mai multe repetări, deci mai multă siguranță.
Ce urmează? Naționalele României de la Reșița, unde voi evolua la trei aparate: sol, bârnă și sărituri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER