Marele Samurai!** Bellu a ajuns la borna 60 de ani
Octavian Bellu a întors ieri o nouă pagină de istorie personală.
Cel mai titrat antrenor din lume a împlinit 60 de ani, un moment pe
care l-a sărbătorit cu câțiva prieteni, într-un restaurant japonez
din București.
„Într-o altă viață am fost sigur japonez. Iubesc tot ce
ține de Japonia, de la cultură la mâncarea tradițională”,
explică Octavian Bellu în timp ce privește spre crapii japonezi ce
înoată în heleșteul de la intrarea în restaurant. Bellu este gazda
perfectă: își așteaptă invitații la ușă, îi conduce spre locurile
lor, vorbește cu fiecare în parte și de fiecare dată se oprește în
mijlocul unui separeu. Trecutul și prezentul s-au adunat în micuțul
loc: o masă cu gimnastele cu care a cucerit șase titluri mondiale
și o alta cu generația de azi, cu care a pornit spre Londra 2012.
„Aș putea spune că performanțele mele de antrenor s-au
strâns aici, dar sper să nu ne oprim la ce avem acum”, spune
privindu-le pe fete. „Dom’ Bellu, avem ceva pentru
dumneavoastră”, îl prinde Simona Amânar. „O sticlă
cu vin din 1951, care are și ea exact 60 de ani”, continuă
ea. Bellu zâmbește emoționat și multumește pentru cadou.
Limitare
de spirit: 60
Muzica umple restaurantul, în timp ce chelnerițe grațioase alunecă
printre mese, în chimonouri pastelate. Totul se animă brusc când,
în cadrul ușii, apare un indicator rutier cu restricția de viteză
de maximum 60 km/h. „Nici nu știți ce greu l-am găsit. Am
făcut întâi solicitare la Poliție pentru el, apoi am ajuns la
Primăria din Bacău, unde a fost mai greu, că la ei era obligatoriu
50, dar până la urmă m-au ajutat cei de acolo„, explică
Cristian Gațu. Cadoul lui l-a luat prin surprindere pe sărbătorit,
care cu greu își găsește cuvintele. „Mesajul este să rămâi
întotdeauna ca acum, să te menții la fel”, râde fostul
handbalist.
„Fără
nebunii”
„Ce faceți aici? Stați așa pe uscat?!” preia Ilie Năstase ștafeta.
„Gata, a început petrecerea!„, râde Mariana
Bitang. „Bellu, ai grijă mare, că știu cum e să ajungi la
vârsta asta, așa că fără nebunii”, scapă Nasty spre
sărbătorit, în timp ce deschide sticla de șampanie. „Eu îți
urez numai să ai grijă de doamna și multă sănătate”, îi
mai strecoară câteva vorbe, după care privirea îi cade spre
indicatorul rutier: „Dacă vă spun ce am primit eu la 60 de
ani… numai să nu fie copii mici pe aici să ne audă”, îi
trage Nasty pe cei doi antrenori deoparte. Atmosfera este caldă,
plină de emoție, iar urările curg una după alta. „O să fiu
același om și la 70, și la 80 de ani, nu mă voi schimba. Nu cred că
este importantă vârsta pe care o ai, ci cea pe care o
arăți”, formulează o promisiune către oaspeți. Zâmbește și
privește încă o dată spre locul unde stă generația de azi a
gimnasticii românești. Totul, într‑o nouă promisiune.