Picătura chinezească!** Drăgoi luptă cu diagnosticele!
Mezina lotului României la JO de la Beijing, Gabriela Drăgoi, se
anunța una dintre gimnastele de viitor ale generației ei. O
puștoaică grațiosă, înăltuță, care la nici 16 ani ajungea în finala
olimpică la bârnă, în detrimentul colegelor favorite la acest
aparat, Sandra Izbașa și Steliana Nistor. Un podium de vise, de
dorințe, de speranțe.
După un an, totul a rămas la fel. Numai visele s-au mai ciobit
un pic, și cu fiecare lună se depărtează tot mai mult. „Atunci
totul părea posibil și numai când mă gândeam că era abia începutul,
parcă adunam mai multă ambiție și dorință de a munci. Însă nimic
din ceea ce visam atunci nu a mai fost”, mărturisește Gabi, iar
ochii căprui îi înoată în lacrimi.
Patru luni fără
antrenamente
Imediat după întoarcerea din China, durerile de care se plângea
la piciorul stâng au primit un nume ciudat, care urma să
cântărească extrem de greu în viitorul ei: fractură de stres.
Repaus total. Patru luni. „În gimnastică și o singură zi când nu
intri în sală se cunoaște. Patru luni înseamnă sfârșitul ca
sportiv, înseamnă să treci de la o viață superactivă la nimic. A
fost cumplit, am început să iau în greutate, totul s-a dat peste
cap”, spune buzoianca. A fost primul hop din lungul șir ce va
urma.
A reînceput antrenamentele, însă la intensitate mică și doar pe
două aparate, paralele și bârnă. O pregătire cu picătura în care
mai mult stă, pândind zilele în care durerile erau mai suportabile
și putea să lucreze pe „puntea suspinelor”, unde visa să smulgă
prima medalie individuală de aur. „Când mergi la sală doar să faci
încălzire și să lucrezi puțin, îți vin tot feluri de gânduri. M-am
gândit să și renunț, pentru că nu mă mai regăseam în ceea ce
făceam, nu mai era nicio plăcere, nu mai era nimic”, murmură Gabi.
Răbdarea și diplomația antrenorilor, gândul că acolo era viața ei,
totul a făcut-o să meargă mai departe. Între timp, un nou
diagnostic a apărut: fisură de tibie.
Viitorul este
incert
Cu dureri, strângând din dinți, a mers la Europenele de la
Milano. Visul de aur de la bârnă a fost de data aceasta unul de
bronz, dar gheața medaliilor individuale era spartă: „Eram
bucuroasă, dar tristă în același timp că nu am putut mai mult.
Totuși, încă mai eram în vârf, bătându-mă cu cele mai bune”,
zâmbește reținut. S-a întors la Deva și a continuat pregătirea în
salturi pentru Mondiale. Lupta cu motivația și cu greutatea era din
ce în ce mai greu de câștigat: „E greu să mergi în sală și să nu îi
găsești locul, să vrei să faci și să nu poți. Parcă nici nu mai
poți trage de tine, nu îți mai dorești nimic”. A ieșit la Londra
încă din calificări, iar finala olimpică în care ocupase locul 5
părea mai îndepărtată ca oricând. „Acum trebuie să o iau de la
capăt. Îmi doresc să mă pot pregăti ca să pot prinde echipa pentru
la anul și să ajut cum pot mai bine la cele două aparate la care mă
pregătesc. Este cea mai mare dorință a mea”, subliniază Gabi. O
dorință de care încă atârnă viitorul unei gimnaste spre care, în
urmă cu un an, se îndreptau admirația și speranțele tuturor. Încă
un vis de podium.
Medalii Gabriela Drăgoi:
Aur – echipa la CE 2008
Bronz – echipa la JO Beijing 2008, Bârnă la CE 2009
17 ani
a împlinit Gabriela Drăgoi în acest an