„România a dovedit că are foarte multe similitudini cu pasărea Phoenix„, a afirmat Octavian Bellu, fostul coordonator al lotului național de gimnastică, ca o concluzie la Campionatele Mondiale de la Nanning. Iar Larisa Iordache este protagonista acestei povești. Larisa a vorbit marți pentru ProSport despre Campionatul Mondial de Nanning, o bornă în drumul către finalul fericit al poveștii „Rio 2016”.
În 2014, echipa feminină de gimnastică a României s-a prezentat la Mondiale cu un alt lider, o nouă formulă de start în care s-au regăsit trei debutante la o competiție majoră a senioarelor și, la capătul unui concurs dificil, a încheiat pe un loc patru, aceeași poziție exact la baza podiumului care a dat dureri de cap tricolorelor și la precedentele două concursuri mondiale pe echipe.
La ediția cu numărul 45 a CM, prima după Londra 2012 care a inclus o probă pe echipe, Larisa Iordache (18 ani) a dus perfect la îndeplinire rolul de lider care trage în spate o echipă întreagă, sarcină pe care a avut-o în 2010 Cătălina Ponor și, în 2011, Sandra Izbașa. Larisa, prezentată de jurnaliștii de la BBC drept „noua Nadia Comăneci”, protestează copilărește dacă îi spui că „este baza echipei” și amintește rapid contribuțiile colegelor pe care „veterana de 18 ani” a echipei le numește „fetițe”. În acest context, refuză să vorbească despe presiune, ci doar despre „motivația de a munci mai mult”.
Nanning 2014: „Foarte multe sentimente, multe trăiri, comprimate într-un minut, sau într-o secundă„
„Nanning 2014 este un pas în plus pentru mine, un pas încurajator pentru pregătirea mea în continuare. Să fii dublu vicecampion mondial este un moment unic în viața unui sportiv. Mă bucur de acest rezultat – îmi dă putere să continui„, a spus serioasă, pentru ProSport, Larisa.
Medalia de aur la Campionatele Mondiale a părut intangibilă pentru românce în ultimii ani. Larisa a urcat pe podiumul celor mai bune gimnaste ale lumii la ultimele două ediții – la Antwerp (2013 – bronz, la sol) și la Nanning (2014 – argint la individual compus și sol), Sandra Izbașa este dublă campioană olimpică, la patru ani distanță între titluri, dar a sperat la titlul mondial până la ultimul concurs dinaintea retragerii, fără să-l obțină. Ultima campioană mondială a României la gimnastică a fost, în 2010, Ana Porgras, în 2010, la bârnă. „Sunt foarte multe sentimente, multe trăiri, comprimate într-un minut, sau într-o secundă. Este un sentiment plăcut să concurezi la Mondiale. Însă atunci când știi că ai greșit ceva, este dureros, pentru că știi că puteai să fii acolo, pe podium, pe cea mai înaltă treaptă„, recunoaște Larisa, cea care a ratat la bârnă, în finala de opt, acolo unde avea șanse mari la aur. Însă se regrupează rapid, ștergând tristețea din tonul vocii. „Cel mai bun să câșltige, merg pe premisa asta și tot ce am de făcut este să muncesc în continuare ca să ajung la cea mai strălucitoare medalie„, termină optimist „Piciul”.
Pentru Larisa, Nanning 2014 a fost un moment al schimbării: a condus în premieră România într-un concurs mondial pe echipe, la senioare, a fost singura „gimnastă cu experiență la nivel înalt”, după ce Diana Bulimar s-a accidentat din nou la genunchi, înainte de competiție, având nevoie de a treia operație și în plus, a lipsit din peisaj, la coborârea de pe aparate, Mariana Bitang, cea care a fost un punct de sprijin extrem de important pentru Larisa, în 2011, când s-a accidentat la călcâi. „A fost greu la Nanning, însă am încercat să ne adunăm fiecare în parte, știam oricum că doamna Mariana și domnul Bellu sunt aproape de noi, ne-au susținut în fiecare clipă în care am fost acolo și le mulțumesc tare, tare mult”, spune emoționată Larisa, pentru ProSport.
„Într-adevăr, când am avut o problemă la picior, după CE de juniori, după FOTE, doamna Mariana și domnul Bellu au fost foarte aproape de mine, au avut grijă de mine să fiu recuperată, m-am operat și apoi au avut grijă apoi de mine, pentru a mă pregăti. Relația este diferită în sală și în afara sălii – felul în care ne comportăm unii cu alții. În sala de gimnnastică suntem antrenori și sportivi, dar în afara sălii, suntem o familie„, a admis deschis gimnasta.
Larisa Iordache a fost premiată de Gabriela Szabo pentru evoluțiile de la Mondialele de la Nanning
Visează la un final fericit la JO de la Rio
Jocurile Olimpice reprezintă principalul obiectiv al Larisei Iordache, mai ales după ce la Londra, în 2012, a concurat accidentată. „Vreau să fiu sănătoasă. Eu vreau și sper ca la Rio, povestea să aibă un final feiricit, însă mai este un pic de timp până atunci și o iau pas cu pas. Acum sunt la mijlocul poveștii, ca să zic așa. Este un drum frumos, dar cu multă muncă. Eu cred că o să trec peste și o să fie totul bine pentru mine„
„Am doar 18 ani…”
La 18 ani, Larisei i se potrivesc perfect versurile hitului cântat de Tudor Chirilă. „Am doar 18 ani (…) Nimeni nu-mi stă în drum / Am șoseaua mea doar c-un singur sens / Mă va duce undeva”. Ezită să evidențieze singură aceste versuri sau să se descrie singură la vârsta majoratului, dar îi lasă pe cei din jur să le găsească. „O știu! Îmi place toată melodia, însă nu mă pot descrie într-un vers. Eu țin să cred că sunt diferită un pic… și probabil cei din afară pot spune care vers mi se potrivește„, răspunde Larisa cu entuziasm provocării ProSport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER