Sandra are motivație!**

Aflată ieri, în cantonament la Mamaia, campioana olimpică la sol, Sandra Izbașa nu a avut mult timp de distracție la împlinirea a 19 ani.

Prinsă între antrenamentele pe plajă și cele din sală, la care se adaugă și repetarea materiei pentru examenul de Bacalaureat care începe luni, Izbașa s-a bucurat de surpriza făcută de Elena Frâncu, directoarea DJS Constanța: un tort uriaș.  Campioana olimpică de la Beijing a vorbit, pentru ProSport, despre planurile de viitor și startul în cel mai greu concurs, care începe peste câteva zile.

E vreo diferență între Sandra la 18 ani și cea de la 19 ani?
Nu. Nici gând,  poate doar responsabilitățile au mai crescut și sunt un pic mai matură în stabilirea priorităților. În rest, îmi doresc același lucru ca întotdeauna: sănătate, sănătate, sănătate. Este cel mai important, restul va veni de la sine.

Cum e cantonamentul la mare?
Folositor. Este nevoie și de recuperare ca să revenim cu forțe noi în sală, în plus, mi-am propus să mă odihnesc și să mă liniștesc un pic pentru că vine cel mai important concurs de până acum, examenul de bacalaureat.

De ce concurs?
Pentru că așa îl văd. La Bac e la fel ca în competiție, tu ești propriu tău adversar. Dacă faci bine și dai totul, nu ai cum să ratezi. Am emoții, dar după prima probă sper să îmi intru în mână.

Cum stai cu pregătirea?
De trei săptămâni am început să urc și pe aparate. Cât am făcut antrenamente ușoare pentru a proteja piciorul, am lucrat mai mult la paralele.

Te-ai recuperat în totalitate după intervenția în talpă?
Nu chiar, dar e mult mai bine. La exercițiile mai grele simt o jenă acolo, dar nu atât de tare încât să nu trec peste ea.

Continui tot cu patru aparate?
Da, pentru că așa am început și acum mi-ar fi greu să fac doar două. Accentul îl pun mai mult pe bârnă și sol, iar paralelele și săriturile mă ajută mult în pregătirea primelor două.

Cum vezi concurența cu colegele mai mici de lot?
Mă bucur că există și mai ales că echipa va fi astfel mai puternică. Dacă una dintre ele va fi mai bună decât mine, nu mă supăr pentru că știu câtă munca e în spate și o să o respect mai mult pentru asta.

Mai este titlul mondial un obiectiv?
Normal. Nu știu de ce toată lumea se așteaptă să mă retrag din moment în moment. Faptul că nu am luat nicio medalie la Europene și a fost această problemă la picior nu înseamnă că renunț așa ușor.

Vei mai schimba ceva la solul cu care vei merge la Londra?
Față de Europene o să fie modificat, voi încerca să adaug o combinație care să îmi mai aducă câteva zecimi și sper să ajung la o dificultate de 6.0 sau 6.2.

Te-ai gândit dacă vei merge mai departe după Mondiale?
Nu știu ce voi face dar cred că mai am multe de arătat în gimnastică. Vreau să merg mai departe pentru că simt că pot. Nu aș putea zice dacă asta înseamnă un an, doi sau trei. Dar ce pot spune este ca am motivația necesară care îmi dă putere să continui.