Sandra Izbașa, așa cum nu o știți!
Sandra Izbașa nu are secrete. Cea mai bună gimnastă autohtonă, singura campioană olimpică pe care Europa a avut-o la gimnastică feminină, la ediția din acest an a JO de la Beijing, este o tânără de 18 ani ce luptă pentru a-și păstra copilăria. Tot timpul cu zâmbetul pe buze și pusă pe șotii, Sandra a dezvăluit pentru ProSport câteva din
gândurile ei.
PRIMUL LUCRU PE CARE ÎL VEDE PE GEAM:
„Acum, că au căzut frunzele din copaci, pot să-mi zăresc mai bine mașina și apoi, lângă ea pe Bunica, câinele lotului olimpic, ce ne păzește căminul”.
CE AR VREA SĂ‚ ZĂ‚REASCĂ‚:
„O apă liniștită și un cer senin”.
DACĂ‚ AR SCHIMBA CEVA LA EA, AR FI…
(se gândește puțin) „Deocamdată nimic. Sunt mulțumită de mine, de felul în care arăt”.
CUM SE VEDE PESTE 10 ANI:
(zâmbește) „Eu la 28 de ani…păi, un om normal la casa lui, cu casa gata, cu o mașină, poate cu un prieten”.
SANDRA, CA MAMĂ‚:
„Cam greu… (râde)… încă nu mă văd, dar în viața trebuie să faci și asta, e un lucru normal pentru că familia e importantă”.
ADEVĂ‚R:
„Îl prefer spus direct, în față, fără ocolișuri”.
AUTOCARACTERIZARE:
„Sunt o luptătoare și când îmi propun ceva, nimic nu mă poate opri. Întotdeauna mi-a plăcut să aleg calea cea mai grea”.
IMAGINE:
„Contează foarte mult. Nu vreau să mă ridice nimeni în slăvi sau să mă coboare, ci să mă aprecieze pentru ceea ce sunt eu și ce fac”.
RENUNȚARE:
„Am avut momente în care mă gândeam să las totul și să plec, când nu-mi ieșea un element. Niciodată până acum nu m-am gândit serios să renunț, indiferent cât de obosită sau cât de dureroasă era accidentarea pe care o aveam”.
ȚINTE:
„Vreau să am un loc al meu, casa mea, o mașină, să-mi întemeiez o familie și îmi doresc un copac. Un pom pe care să-l plantez eu în curte, acasă, la Domnești. A, și la subsolul casei să-mi fac o încăpere unde să pot creea soluri, să mă ocup de coregrafie”.
ÎNTREBAREA CARE O SÂCÂIE:
„Ce ai simțit după ce ai luat aurul olimpic? Nu poți explica asta, e o stare, o trăire, un sentiment pe care nu-l poți descrie în cinci cuvinte”.
PRIETEN:
„Nu. O să am timp după ce termin cu gimnastica. Vreau să mă țin de sport și știi cum e, dacă alergi după doi iepuri, nu prinzi niciunul”.
PORECLA:
„Oscar. La antrenamente nu am randament maxim, însă în concurs dau tot ce am mai bunâ€Â.
PRIETENII ÎN GIMNASTICĂ:
„După afinităţi, preferinÅ£e şi nu numai. De exemplu după Olimpiadă, suntem foarte unite şi la bine, şi la rău, ce s-a întâmplat acolo a întărit legătura dintre noiâ€Â.
PRIETENĂ:
„Cheng Fei (foto). Este o sportivă excepÅ£ională, o perfecÅ£ionistă şi, în plus, un mare caracter. Ştie să piardă cu capul sus, are mult fairplay. După ce am terminat solul la Beijing, a fost prima persoană care a venit să mă feliciteâ€Â.
ÎNFĂŢIŞAREA LA CONCURS:
„Mă aranjez singură, am învăţat să mă descurc. Bine, mi-ar plăcea să merg la un coafor cum face Shawn Johnson, cum am văzut în montaje, că îi aranjau părul şi o fardauâ€Â.
ALEGEREA COSTUMULUI:
„Depinde de anvergura şi de importanÅ£a competiÅ£iei, de ce ar putea însemna pentru mine, de câţi oameni văd concursul. Toate costumele sunt frumoase, cel pe care îl prefer este însă cel albastru cu alb de la Olimpiadăâ€Â.
„Îmi place să fiu mai copilăroasă, să mă bucur de fiecare lucru. Vreau să mai copilăresc câțiva ani, apoi mai vedem” – Sandra Izbașa, gimnastă