Se filmează Londra

Gimnastica feminină românească pășește de astăzi într-o nouă
perioadă. După cinci ani, antrenorii Octavian Bellu și Mariana
Bitang se reîntorc în sală să dea o mână de ajutor echipei
României. Campioana olimpică la sol, Sandra Izbașa (19 ani),
povestește pentru ProSport cum se vede din sală noua
perspectivă.

Ai emoții pentru această etapă?
Nu, absolut deloc. Antrenamentele tot antrenamente vor fi, vom
munci la fel de mult, dacă nu și mai mult. Îmi e un pic teamă
pentru că am nevoie de ajutor, mai ales la sol, unde mă bazam pe
domnul Forminte, și mi-e greu să mă descurc singură. Îmi va lipsi
ajutorul lui, pentru că a fost lângă mine atâția ani.

Cum stai cu pregătirea?
Lucrez circuite pe trei aparate, sol, bârnă și sărituri, adică
execut elementele, dar nu le leg cu mișcări artistice. Am un
program de antrenament individualizat, mi‑am propus să îmi
recuperez integralele, după care să ies în concursuri. Vreau să iau
totul treptat, să nu forțez.

Ai lucrat vreodată cu domnul Bellu și cu doamna
Bitang?
Nu, va fi o premieră. Am avut o evaluare cu dânșii când am trecut
de la lotul de junioare de la Onești la Deva. Aveam 15 ani și
foarte multe emoții, pentru noi era ceva nou să fii în fața celor
despre care vorbea toată lumea.

Ce s-a întâmplat cu emoțiile pe care le aveai
atunci?

M-am maturizat, văd altfel lucrurile și știu că totul depinde de
fiecare în parte, de cât de mult vrea să muncească să ajungă în
vârf.

Cum vezi această schimbare?
Nu știu, mă gândesc că poate din afară se văd altfel lucrurile, se
pot sesiza mai ușor greșelile, iar ei ne pot ajuta acolo unde
suferim, ca să ne fie bine tuturor.

„Mi se
par de treabă”

Te-ai întrebat vreodată cum era să lucrezi cu
ei?
Nu, pentru că, indiferent cu cine te antrenezi, faci aceleași
tumbe, aceleași exerciții și elemente.

Cum ți se par?
Nu îi cunosc foarte bine, dar mi se par de treabă. Îi respect și
sper să nu fie vreodată probleme.

Domnul Bellu a declarat că ești liderul
echipei…
Sunt onorată că a spus asta, este o mare responsabilitate și sper
să mă achit cu bine de ea. E adevărat că în ultimul an nu am prea
fost lider și în sală, la antrenamente, accidentarea dând totul
peste cap. Dar sper ca încet-încet totul să revină la ce a
fost.

Mai speri să mai revină domnul Forminte?
Speranța moarte ultima. Ar fi o gură de aer pentru noi și ne-ar
ajuta foarte mult, pentru că avem nevoie de dumnealui, ne-am
obișnuit cu el în sală și va fi greu ca dintr-o dată să nu mai fie.
Este antrenorul care a făcut echipa din 2005 și cu care am avut
rezultate bune.

„Nu știu dacă e o etapă nouă, pentru că fiecare își va
vedea pe mai departe de pregătire, fiecare știe ce are de făcut.
Sunt aceleași programe, aceleași elemente, aceleași
obiective”, Sandra Izbașa, campioană olimpică