În fiecare an, la 3 mai, Nadia Comăneci are motive de sărbătoare. Asta pentru că, la această dată, în 1975, la Campionatul European (feminin) de gimnastică de la Skien, în Norvegia, Nadia, pe atunci o gimnastă necunoscută, în vârstă de 13 ani și jumătate, devenea campioană absolută a Europei și campioană continentală la sărituri, paralele și bârnă.
La vremea respectivă, polul de putere aparținea Uniunii Sovietice, și acela a fost primul semn al schimbării care avea să urmeze, prin dominația Nadia în gimnastică.
Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. Câștigând de 3 ori titlul de campioană absolută a Europei (1975, 1977 si 1979), Nadia Comăneci a intrat în posesia definitivă a cupei transmisibile a acestei competiții, cupă confecționată de F.R. Gimnastica la prima ediție din 1957 a Campionatelor Europene.
Totodată, succesul din Norvegia, a determinat conducerea comunistă a țării să ia decizia de a dezvolta acest sport și de a investi în el, tocmai pentru a demonstra că putem fi superiori vecinului de la est. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o „Atleta Anului în România”, deși Nadia era doar o puștoaică.
Nadia Comăneci a devenit cea mai cunoscută gimnastă din lume, după ce, la Olimpiada de la Montreal (Canada), din 1976, a obţinut prima notă de 10 din istoria modernă a acestui sport. Cum tabela nu era programată să afişeze nota maximă, în loc de 10, a apărut… 1.00!
În cariera ei, Nadia a câştigat nu mai puţin de cinci medalii de aur, trei de argint şi una de bronz la Jocurile Olimpice (Montreal 1976 şi Moscova 1980). Graţie acestor succese, fosta sportivă, originară din Oneşti, a fost desemnată cea mai bună gimnastă a lumii din secolul XX. Totodată, a fost primul sportiv român, inclus în memorialul International Gymnastics of Fame
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER