Sunt Bellu și Bitang depășiți? „Au făcut o pregătire foarte slabă” și „n-au reușit să se adapteze”, acuză patriarhul gimnasticii mondiale, Nicolae Vieru, după ce România a ratat calificarea la JO

Antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang poartă răspunderea pentru catastrofala prestație a echipei feminine de gimnastică a României, care a ratat calificarea la Jocurile Olimpice pentru prima oară după 1968, este surprinzătoarea acuzație adusă de unul dintre cei mai importanți specialiști din lume, patriarhul gimnasticii mondiale, Nicolae Vieru. Vicepreședintele de onoare al Federației Internaționale de Gimnastică spune că Bellu și Bitang, antrenorii cei mai galonați din istoria sportului mondial, au rămas în urmă cu metodele de pregătire și au greșit strategia de pregătire pentru Olimpiada de la Rio.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru ProSport, Nicolae Vieru (84 de ani), fost secretar general, apoi, președinte al FR Gimnastică (1967-1983 și 1987-2005) și vicepreședinte al Federației Internaționale de Gimnastică (1976-2008), vorbește despre erorile comise în ultimii ani, dar și, extrem de important, despre ce trebuie făcut pentru ca România să revină, în 2020, la Olimpiada de la Tokyo, în fruntea gimnasticii mondiale.

Nicolae Vieru a fost în conducerea Federației Române de Gimnastică în perioada de aur a acestui sport în România. Din 1976 face parte din conducerea Federației Internaționale. FOTO: Mediafax

ProSport: Domnule Vieru, ce părere aveți despre faptul că România a ratat calificarea la Olimpiadă atât cu echipa de fete, cât și cu echipa de băieți?
Nicolae Vieru: Nu mă așteptam la așa ceva. Nici nu-mi imaginam că se poate întâmpla. Sigur, la băieți poate mă așteptam, pentru că e concurența extrem de mare. Băieții au ratat calificarea la mustață, la un loc. Ei au terminat pe locul 13 (n.r. – la Olimpiadă participă echipele a 12 țări). Și la ultimele Mondiale tot pe acolo au fost, 12-13. Deci cam asta ne e valoarea. Băieții n-au mers rău ca pregătire. Însă dezastrul la fete nu ține de valoarea gimnasticii, ține de pregătirea gimnastelor, care a fost foarte slabă.

Înțeleg, din ce spuneți, că nu e vorba de niște gimnaste slabe, de faptul că gimnastica românească…
…s-a prăbușit. Nu, domnule, gimnastica românească nu s-a prăbușit! Gimnastica are valoare. Dar au mers foarte prost. Asta înseamnă lipsă de pregătire. Au fost foarte multe accidente. Asta e tot vina pregătirii, că nu se face pregătire fizică suficientă și nu se face în mod corespunzător.

Dar ce s-a întâmplat, că au fost aceiași antrenori, tot Octavian Bellu cu Mariana Bitang…
Domnule, fiecare trebuie să-și asume răspunderea pentru tot ce a făcut. Sigur, nu au fost numai ei, au fost mai mulți antrenori, așa e, dar a fost și o neșansă extrem de mare, că s-a accidentat omul numărul unu, care aducea 3-4 puncte.

Larisa Iordache.
Da, Larisa. Dar, cum să spun, Bulimar, Ocolișan, Ponor, sunt gimnaste de valoare, domnule, nu…

„Marea meteahnă a lotului feminin este pregătirea la paralele. Trebuia făcut ceva. Aici poartă vina toată lumea”

Și atunci? Dacă sunt de valoare, ce s-a întâmplat?
…gimnaste de talent! A lipsit Iordache, e adevărat, dar să cazi de la paralele, să cazi de la bârnă și așa mai departe! Și, în plus, cea mai mare meteahnă a lotului feminin este, de câțiva ani, pregătirea de la paralele. Și aici, sigur, poartă vina toată lumea. Trebuia făcut ceva pentru acest aparat care ne-a creat un handicap foarte mare. Noi am dominat mereu la bârnă, la sol, dar la paralele… E tot chestie de pregătire, de concept și așa mai departe. Dar, în același timp, este adevărat că nu se mai pot obține aceleași rezultate de acum 10 ani, de acum 15 ani. Erau alte regulamente. În plus, gimnastica pe plan mondial a progresat extraordinar și în Europa și în alte țări. Iar gimnastica feminină românească a fost întotdeauna o țintă pentru ceilalți, așa cum s-a întâmplat și la handbal și peste tot. Mie îmi spuneau președinții de federații din Spania și din Olanda că „fetele noastre nu se bucură când iau medalie, se bucură când bat o româncă”. Am fost o țintă, din punctul ăsta de vedere.

Acum, la turneul preolimpic, ne-a depășit Australia.
Nu Australia, domnule, ne-a bătut Olanda, ne-a bătut Belgia! Cine erau Belgia și Olanda, domnule? Erau nimeni în gimnastică! E de neînchipuit.

Ați spus mai devreme că s-a ratat calificarea la Olimpiadă din cauza pregătirii și nu a lipsei de valoare a gimnastelor. Totuși, sunt aceiași antrenori, Bellu și Bitang, care pregătesc echipa din 1990, dacă nu mă înșel…
Da, cu o pauză între 2005 și 2010, când a fost Forminte. Apoi au revenit ei.

Bun, deci, cu această pauză, au fost ei la conducere. Ce s-a întâmplat acum, spre deosebire de celelalte Olimpiade? De unde au apărut problemele astea cu pregătirea?
Domnule, dificultățile sunt că regulamentul este altul. Acum contează foarte mult conținutul în gimnastică. Aici cred eu că este slăbiciunea antrenorilor noștri, vorbesc în general.

„Antrenorii noștri n-au reușit să se adapteze. Acum contează conținutul. Noi am obținut gloria când era preocuparea pentru formă”

Octavian Bellu și Mariana Bitang sunt cei mai galonați antrenori din istoria sportului mondial. Azi, Bellu (65 de ani) și Bitang (53) sunt acuzați că folosesc metode de pregătire depășite. FOTO: ProSport
 

N-au reușit să se adapteze la schimbări.
Da. Cred eu, așa cred eu, că n-au reușit să pătrundă, să speculeze în folosul pregătirii și al valorii ceea ce este în codul de punctaj. Acum contează foarte mult conținutul exercițiilor. Pe vremea când noi aveam glorie foarte mare, inclusiv, desigur, cu rezultatele extraordinare pe care le-au obținut Bellu și Bitang, atunci era alt regulament, era o opreliște, nu puteai să depășești nota 10. Era o preocupare foarte mare pentru formă, nu pentru conținut. Deci precizie, formă, și cu astea se obținea succes. Acum, dacă nu ai conținut foarte valoros și, în același timp, să-l și faci, nu obții rezultate.

De când a intervenit această schimbare de paradigmă?
Din 2006 s-a schimbat sistemul de punctaj. Totuși, în 2008 am reușit, echipa a obținut bronz, a fost și un aur, se putea mai mult. La Londra, în 2012, la fel, trei medalii, un aur, un argint, un bronz. După Londra, zic eu, strategia pregătirii n-a fost cea mai bună.

Ce ar trebui să se facă acum, după această ratare?
Nu trebuie să intrăm în disperare. Există deja un lot care se pregătește la Deva, există junioare care se pregătesc la Onești. Există niște rezerve. Eu am fost anul trecut la campionatul de copii și am văzut niște fetițe care mi-au plăcut foarte mult, mi-au dat multă nădejde că gimnastica are rezerve. Deci sistemul trebuie recondiționat, pentru că… A fost o critică și în trecut, domnule, că Deva e închisoare, că nu știu ce. Acest model a fost preluat de toate țările astea, și de Franța, și de Anglia, și de America. Și au obținut rezultate. Noi ne-am liberalizat. Ne-am dus la Izvorani, unde nu sunt condițiile care sunt la Deva din punctul de vedere al educației, al pregătirii generale. Sunt toate condiții unde ai toate cele la un loc. Aici, puțin a fost artificială pregătirea la Izvorani. Federația s-a străduit, din punctul ăsta de vedere, să asigure peste tot.

„Federația are de unde să aleagă, inclusiv domnul Bellu și doamna Bitang”

Se încearcă mutarea lotului în oraș, pentru a se face pregătirea în Complexul Dinamo.
Nu, lotul nu trebuie să se mute la Dinamo. Noi avem două centre, Deva și Onești, care au creat istorie de la Bela Karoly și apoi cu Bellu și Bitang. Puțin, sistemul nostru a fost deteriorat, deranjat. N-a fost cel care a dat rezultate. De aceea zic eu că problema e legată de pregătire. Aici trebuie să vedem noi, trebuie reconsiderată toată pregătirea.

Cine trebuie să facă asta?
Federația împreună cu antrenorii. Domnule, s-a muncit puțin, asta e! S-a muncit prea puțin cu acest lot. Iar regulamentele se schimbă tot timpul. Toată lumea se luptă pentru accesibilitate. Acum e mai ușor, pentru că sunt mai puține gimnaste în echipă. Înainte, România, Rusia, America aveau multe gimnaste de valoare și dominau, pentru că erau șase în echipă și cu rezerva – șapte. Apoi, la Londra, în 2012, au fost cinci, acum, la Rio, sunt patru. Deci nu mai e atât de important să ai multe gimnaste foarte bune și de valori apropiate, îți sunt suficiente patru. Se dă foarte mult prioritate individualităților.

Credeți că pregătirea pentru următorii patru ani, pentru Olimpiada de la Tokyo, trebuie abordată cu același staff sau trebuie să se aducă o nouă generație de antrenori și aici?
E foarte greu să aduci o nouă generație de antrenori. Până acum erau, cum să vă spun eu, crescute. Dar, sunt antrenori din care federația poate să aleagă, inclusiv domnul Bellu și doamna Bitang. Sunt destui antrenori care pot ajuta. Trebuie o diviziune a muncii mai mare, adică să nu se amestece juniorii cu senioarele, ceea ce a fost o greșeală la Izvorani. Au fost amestecate, băgate în același program de pregătire și nu s-au obținut rezultatele cele mai bune. Junioarele s-au considerat dintr-o dată senatoare, în rând cu senioarele. Nu au avut o motivație puternică, să ajungă în lotul de senioare. A fost o greșeală că au fost promovate direct.

Carte de vizită
Nicolae Vieru
> Născut: 21 aprilie 1932, Buhuși
> Carieră:
1947 – campion la prima ediție a Campionatului Național Școlar de gimnastică
1953 – campion la Campionatele Naționale Universitare
1962-1965 – profesor de gimnastică la Liceul Sportiv nr. 37, antrenor la CSS Triumf București, antrenor al lotului național masculin
1965-1966 – antrenor federal de gimnastică masculină
1967-1983 – secretar general al Federației Române de Gimnastică
1987-2005 – președinte al Federației Române de Gimnastică
1976-2008 – vicepreședinte la Federația Internațională de Gimnastică (4 mandate), membru în Comitetul Executiv al Federației Internaționale de Gimnastică (4 mandate)
1991-1998 – vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român
2006-prezent – președinte de onoare al Federației Române de Gimnastică
2008-prezent – vicepreședinte de onoare al Federației Internaționale de Gimnastică
Notă: datele din CV sunt publicate de site-ul www.romgym.ro