Gimnastica românească visează frumos în anul preolimpic. România revine de la Europenele din Berlin cu șase medalii, dintre care trei titluri continentale, bifând astfel una dintre cele mai valoroase ediții. Fără îndoială, vedeta delegației a fost campioana olimpică la sol, Sandra Izbașa, care a cucerit două medalii de aur.
Max-Schmeling-Halle din Berlin este de azi o parte a istoriei recente a gimnasticii tricolore. Este locul în care Izbașa a câștigat pariul cu ea însăși, a depășit toate prejudecățile și a urcat, după trei ani de absență pe podium. Nu o dată, ci de două ori, chiar pe prima treaptă a ierarhiei: la sol, aparatul ei de suflet, și, în premieră, la sărituri. O dublă de aur cu gust amărui, care lasă în urmă o accidentare gravă, multă durere și suferință, mii de ore de antrenament și de recuperare specială pentru a putea relua jocul cu gimnastica. La Berlin, Sandra a demonstrat, încă o dată, că este o campioană atipică pentru România.
Un an a stat pe „bară”
Ce face o gimnastă care la 19 ani suferă o accidentare groaznică la un antrenament, ruperea tendonului lui Ahile la piciorul drept, dar și fracturarea mâinii stângi, și trece la un pas de o tragedie? Când luni în șir visează clipă de clipă momentul accidentării și are coșmaruri ori de câte ori revede sala de antrenament? Când e „împunsă” din toate părțile de priviri sceptice și îndoieli în ceea ce privește viitorul ei în sport? Când recuperarea o ține departe de concursuri un an? Când are toate motivele de partea ei ca să renunțe după o carieră încununată de aur? La patru luni după accidentarea care a trimis-o direct la cuțit, Sandra Izbașa oferea răspunsul la toate aceste întrebări: „Vreau să arăt că o astfel de accidentare nu înseamnă sfârșitul carierei. Că prin multă muncă, ambiție poți să fii la fel de bun ca înainte, dacă nu chiar mai bun. Știu că mulți sunt sceptici în ce mă privește, dar eu voi face ce știu mai bine: voi lupta”.
Și a luptat, deși nu i-a fost deloc ușor. Sandra a luat-o practic de la zero. A dat la o parte cârjele și a reînvățat să pășească în piciorul care a trădat-o, a redescoperit încrederea în propriul organism și în tot acest timp a visat încontinuu: să fie pe podium. Exact la un an de la operație, în toamna anului trecut, ieșea în primul concurs oficial: etapa de Cupă Mondială de la Gent, de unde revenea cu aurul. Încrederea și optimismul s-au spulberat repede însă, după numai o lună, după finala la sol la Mondialul de la Rotterdam unde Sandra a „scăpat” medalia după ce a aterizat în afara covorului de concurs. Dezamăgire, multe lacrimi și înapoi în sală. Antrenamente și mai multă muncă.
Zâmbetul a venit de la „tango amore”
Patru luni de repetat constant, de pus la punct detaliile, de recorectat și regândit mișcările. Prima etapă spre Londra 2012, primul obiectiv: aur la Europene. Cu doar trei săptămâni înaintea întrecerii de la Berlin, Sandra și-a „scos” noul sol în lume, la etapa de Cupa Mondială de la Paris. A fost răsplătită cu aur, iar lansarea spre competiția continentală era făcută. O competiție în care Sandra a debutat în forță: cele mai mari note în calificări la sol și sărituri. O întrecere care a arătat lumii o nouă Sandra, care și-a recuperat cele trei atuuri care au propulsat-o pe podiumul olimpic de la Beijing: siguranță, tupeu în concurs și atitudine.
Trei ingrediente care s-au mixat perfect și în finalele în care s-a bătut pentru aur. La sol, aparatul ei de suflet, Sandra a fost imperială. A intrat a cincea în concurs, și-a interpretat bine scena, a pus emoție și trăire, a zâmbit către arbitre și public și a alunecat perfect pe acordurile melodiei „Tango Amore”. Și-a primit liniștită nota, 14.500, după care a așteptat, evoluția ultimelor trei. Emoții? Poate doar la Diana Chelaru, singura care îi putea lua aurul. Însă de această dată duelul românesc a fost câștigat de gimnasta mai matură și mai experimentată. Sandra își trece în palmares al treilea titlu european la sol.
Premieră la sărituri
Campioana olimpică a dat însă lovitura la sărituri, aparat unde nu se mai luptase pentru podium din 2006, de la CM de la Aarhus. Cu două evoluții valoroase, sportiva legitimată la Steaua a sărit direct pe primul loc al ierarhiei (14.700 și 14.000 – medie 14.675). O reușită ce a adus României titlul continental la acest aparat după o pauză de șapte ani, dar și speranțe pentru o posibilă medalie mondială. Max-Schmeling-Halle din Berlin este locul în care Sandra și-a restabilit dominația pe solul european și și-a anunțat viitoarele intenții mondiale la sărituri. Este locul în care visul devine realitate.
Chelaru, abonată la locul doi
Tristețe și bucurie – acestea sunt cele două stări între care a pendulat noua vicecampioană europeană la sol, Diana Chelaru (foto, stânga). După ce a ratat la „mustață” podiumul la individual compus, fiind devansată, chiar la ultima rotație, de colega Amelia Racea, Diana și-a luat revanșa ieri, la sol. Intrată a șaptea în finală și având ca reper nota Sandrei, 14.500, gimnasta din Onești a pășit pe covorul albastru hotărâtă să schimbe bronzul continental de anul trecut într-o medalie mai strălucitoare. Evoluția curată și sigură, marcată de o singură ezitare, a adus-o pe Diana direct pe locul doi, cu 14.475, în completarea unei duble de vis pentru România. O clasare cu care Didi pare să se fi obișnuit, după ce, la Mondialele de anul trecut de la Rotterdam, furniza marea surpriză a României și cucerea argintul.
Medalii pentru România la CE:
FEMININ
Aur sol – Sandra Izbașa sărituri – Sandra Izbașa
Argint sol – Diana Chelaru
Bronz individual compus – Amelia Racea
MASCULIN
Aur sol – Flavius Koczi
Argint individual compus – Flavius Koczi
2 e locul pe care îl ocupă România în clasamentul pe medalii la CE, cu 3 de aur, 2 de argint și una de bronz. Pe primul loc e Rusia cu 3 aur, 2 argint și 3 de bronz
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER