Tripleta de vis

Surorile „Posto“, cum sunt dezmierdate, sunt prezența inedită cu care se mândrește clubul vrâncean CSȘ Focșani.

În sala cochetă de gimnastică, Ana mai mică doar cu doar 2 secunde decât surorile ei, ascultă atentă indicațiile. „Trebuie să tragi mult din vârfuri și să controlezi poziția”, se aud vorbele antrenoarei, Carmen Smeu. Micuța dă din cap, ascultătoare, se concentrează și se urcă pe ladă. Își ia avânt pe bara mare, se rotește, face un stând pe mâini și coboară.

După ea, Irina repetă figura, un pic mai precis și cu mai mult curaj. „Ai grijă la aterizare, să vii mai pe centru!”, îi șoptește Ana. Antrenoarea zâmbește și o încurajează pe Mălina: „Hai, că ești cea mai mare, trebuie să le arăți cum se face perfect!”. Deși accidentată la un picior, Mălina atacă hotărâtă stândul pe mâini. Îi iese mai bine și zâmbește reținut, o secundă. Răsplata care și-o oferă pentru munca de aproape o oră.

La gimnastică de la 5 ani

Mălina, Irina și Ana s-au născut pe 6 iunie 1999, la 40 de kilometri de Focșani, în satul Străoane. „Familia a încercat timp de zece ani să aibă copii. Inițial, se știa că vor avea gemeni și a fost o surpriză să descopere că vor fi tripleți. Neavând posibilități materiale prea mari, părinții au solicitat ajutor de la Primărie, noi am văzut un anunț într-un ziar local și așa am aflat de ei”, explică Adriana Lescovar, directoarea CSȘ Focșani.

Soțul ei le-a sărit în ajutor și i-a sfătuit pe părinți că, dacă fetele vor fi sănătoase, să le aducă la gimnastică. Atunci când micuțele au împlinit 5 ani, au venit la selecție, și după alte șase luni au rămas la clubul din Focșani. „La început făceau naveta, apoi s-au mutat aici. Avem și căminul, și sala în același perimetru, iar asta le-a ajutat să se adapteze mai repede”, explică Lescovar, care a pregătit-o o perioadă și pe Gina Gogean.

Se ajută tot timpul

De când au pășit prima dată în sală, au trecut aproape cinci ani. Acum sunt eleve în clasa a III-a și viața lor se împarte între cele patru ore zilnice de antrenament, lecții, odihnă și mers acasă de două ori pe lună.
Împart aceeași cameră și se ajută întotdeauna. „Suntem unite, pentru că împreună suntem mai puternice. Ne place ce facem, pentru noi nu este o joacă, deși la început a fost greu. Nu știu dacă aș putea să fac și altceva în afară de gimnastică. Mie îmi place mult la paralele, când sunt în aer e ca și cum aș zbura“, explică Ana, cea mai vorbăreață dintre surori.

Alături, Irina îi ia repede vorba: „Mie mi-ar plăcea să fiu doctoriță, să ajut oamenii, să nu mai fie bolnavi. Dar asta după ce n-o să mai fac gimnastică, după ce o să ajung cea mai bună la sol”. Mai introvertită, Mălina nu participă la discuție. Răspunde în șoaptă că îi place gimnastica și nu i se pare prea greu ce face. „Mi-ar plăcea să fiu antrenoare de gimnastică, să învăț copiii, să vin tot timpul la sală”, rostește ea.

 

Progresează pe rând

Împreună tot timpul, surorile Postolache se așteaptă până și la învățarea elementelor noi. „Progresează pe rând, după care stau și își predau ștafeta. Cea care a învățat mai repede își așteaptă surorile, apoi rămâne în urmă, o altă soră preia conducerea și povestea se repetă”, explică antrenoarea fetițelor. „Au înclinare pentru gimnastică, toate trei au talent. Mălina e mai avansată, nu pentru că e prima născută, ci pentru că este cea mai serioasă”, completează și directoarea clubului, Adriana Lescovar. Anul acesta, tripletele se vor „bate” cu alte șapte colege pentru a prinde echipa formată din șase sportive.

Au exerciții personalizate

Deși la categoria lor de vârstă elementele pe care trebuie să le prezinte în concurs sunt impuse de regulamentul forului de specialitate, fiecare fetiță are exercițiile personalizate. „La sol muzica este diferită, în funcție de temperamentul fiecăreia, ordinea elementelor impuse și legările lor sunt gândite altfel. E ca și cum vezi aceeași persoană concurând de trei ori, de fiecare dată altfel”, explică antrenoarea fetelor. Mai mult, cele trei au început să arate că au și o personalitate diferită.”Dacă la început nu suportau ideea de a fi îmbrăcate diferit, acum sunt mai cochete, vor să se diferențieze, fiecare începe să se afirme ca indvidualitate”, spune profesoara Lescovar.

"La început a fost greu, le strigam «Posto» și se întorceau toate. Acum le deosebesc perfect, Irina are gesturi lente, e reluarea, Mălina are o privire mai sfidătoare și Ana are trăsături mai ascuțite" – Carmen Smeu, antrenoarea fetelor

3 este locul obținut la bârnă de Mălina, la primul concurs oficial CN al cluburilor sportive școlare