UNICUL DRĂ‚GULESCU. Andru Nenciu scrie despre performanța lui Marian: argint la sărituri, la Mondialul de gimnastică
Și-a luat revanșa. Și a răspuns prin rezultat pe podiumul de concurs, săgeților iuți pornite spre el din diferite arcuri. În urmă cu trei ani, disprețul ca o flegmă cu care a fost tratat l-a făcut să-și regândească planul pentru sport. Obligat să dea examenul pentru intrarea în lotul pentru Jocurile Olimpice ca un novice, în sala de la Lia Manoliu, după ce la Tokyo, cu un an înainte, ajutase echipa să se califice la Londra punctând la șase aparate, Marian a picat testul. Se întâmpla în 2012. Evaluarea realizată de ochii de vultur de la FRG scosese la iveală o concluzie aspră: octuplul campion mondial „nu era pregătit pentru Jocurile Olimpice”.
La Arcul de Triumf domnea liniștea. Oamenii din COSR și din Comisia Tehnică nu au mișcat vreun deget, iar Drăgulescu a încercat să-și facă dreptate singur. Cu un CD într-o mână și cu toate cuvintele la el, omul care a dat numele unei sărituri în gimnastica mondială a pledat în redacția ProSport. În fața unei plasme cât o tablă de clasă, Marian a despicat în patru toate execuțiile din filmulețul înregistrat în timpul testului. A sperat. Degeaba. Pentru că demersul cu argumente solide nu le-a mișcat niciun fir din barbă oamenilor care se debarasaseră de el ca de o scamă de pe rever.
Drăgulescu s-a consumat. A ajuns să inițieze dialoguri imaginare. Dar nu a alunecat într-o mlaștină a supărării. A încercat să schițeze o glumă. „Am rămas cu buza umflată. Și ce!? Mă duc la farmacie și-mi iau ceva să-mi treacă”.
Ce s-a întâmplat în O2 Arena e arhicunoscut. Niciun component al lotului României nu a făcut pasul în față spre medalii, în timp ce în țară, Marian și-a pus toată știința și puterea în a-i învăța pe cei mici câte o… mini-săritură. S-a strecurat timid în cercul antrenorilor, a abandonat activitatea competițională și a plecat de la Dinamo la Steaua. Și-a purtat necazul și a fluierat în loc să plângă.
Drăgulescu și-a camuflat durerea și s-a hrănit din otrava ce-i fusese aruncată sub nas în vara lui 2012. Și-a propus să-și construiască o casă și a pus simbolic ultima țiglă pe acoperiș. Cu o cască galbenă și un trening mai uzat, el și-a tonifiat mușchii printre muncitori. Nu a cărat nisip cu roaba la Piramide, dar a ajutat cât de mult s-a priceput. În tot acest timp, și-a găsit și câte o punte de legătură cu marea sa pasiune: le-a împărtășit puștilor atinși de sport beneficiile mișcării, a participat la evenimente de toate soiurile și a mai exersat acrobații. S-a scuzat politicos atunci când nu a reușit să ajungă la acțiunile pentru care-și dăduse ok-ul: „M-am apucat de căsuță. Muncesc. Îmi pare rău”. Și a slalomat cu scuterul prin labirintul dintre Ghencea și Universitate. Pentru a urmări la Cinema Pro finala pariziană Halep – Șarapova, sau pentru a participa la Red Bull Wings for Life, venind astfel în ajutorul oamenilor cu afecțiuni la coloana vertebrală. Doar el știe cel mai bine cât te pot cocoșa problemele la nivelul șirei spinării. S-a operat înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, dar a avut puterea să participe în China, în 2008.
Viața și-a continuat cursul ei firesc, în treningul de antrenor la Steaua. Iar atitudinea dătătoare de speranțe a copiilor l-a determinat să se reapuce de munca pe aparate. Sprijinit de soția Corina, care l-a alimentat cu o doză mare de ambiție, Marian a luat-o pas cu pas. S-a autoconvins că talentul vărsat cu polonicul de Cel de Sus nu-l va pierde niciodată și s-a mărginit să zică hâtru: „Mă aflu pe drumul cel bun”. A ajuns să trosnească din nou de vitalitate și, cu o greutate de doar 57 de kilograme, Drăgulescu s-a exprimat cum și-a dorit la ultimele concursuri de dinaintea Mondialului. A crezut din nou în el și s-a calificat cu a treia notă în finală. Dar cu prețul unei accidentări. „Nici cana de ceai nu o pot ridica. Dar îmi pun și mâna în ghips pentru a duce lupta pentru medalii”, a tras nădejde.
Prin modul în care a revenit, prin declarația acordată între calificări și finală, și prin felul în care a gestionat situația duminică, Marian a demonstrat că are un psihic de fier. A devenit un exemplu pentru toți sportivii străfulgerați de ideea retragerii și a predat o lecție. O lecție mare! Prin argintul de azi de la sărituri, bucureșteanul a cucerit o nouă medalie la Campionatul Mondial, după șase ani. Prin argintul de azi, Drăgulescu și-a luat revanșa.