Adrian Vasile, antrenorul de la CSM București: „Îmi place de Mirel Rădoi. Are acel ceva cu care face diferența” | INTERVIU
CSM București a alternat meciurile slabe cu unele bune, dovadă distanța de o săptămână dintre episodul Ferencvaros (în deplasare, 22-33) și Metz (acasă, 33-27). A urmat miercuri un semieșec acasî, 24-24 cu Baia Mare. Dar șansele la Final Four-ul Champions League și titlul național există. E nevoie doar de concentrare și calibrarea pașilor. Prosport a stat de vorbă cu Adrian Vasile, antrenorul celor de la CSM, despre ce se întâmplă nu în teren, ci la vestiare și acasă. Cum gândește, cum reacționează, cum se comportă și, cel mai important, care e mentalitatea tânărului tehnician de doar 37 de ani. A ieșit un dialog interesant.
Prosport: Cum dormi după un meci mai puțin reușit?
Adrian Vasile: Sunt agitat, e clar. Dar, în general, somnul mă încarcă foarte mult. Adorm repede și mă odhnesc bine. Cred că asta îmi oferă limpezimea și concentrarea în gândire din timpul zilei. Și în viață, dar mai ales la meciuri sau antrenamente.
Se face mereu o paralelă între antrenorii tineri din diverse sporturi. Și Mirel Rădoi e tînăr…
Îmi place foarte mult de Mirel Rădoi. Mi-a plăcut mult ca jucător și îl văd acum că are acel ceva cu care poate face diferența. Nu-l cunosc, mi-ar plăcea să am onoarea asta într-o zi, dar e un bun exemplu. Mă bucur că lumea ne dă exemplu, că ne dă credit, asta contează cel mai mult. Să simți că ești apreciat, chiar dacă mai și pierzi, dar să simți susținerea celorlalți e important. Dar mă bucură că e un val mare de antrenori tineri, nu numai la noi, ci și pe plan mondial. Probabil venim cu o altă mentalitate.
Adrian Vasile: „Avem mulți critici de artă pe lângă noi”
Adrian Mutu spunea că azi nu mai există antrenori slabi, toți sunt bine pregătiți. Diferența se face la motivare, cum reușești să capacitezi jucătorii sau jucătoarele să dea tot ce e mai bun…
E un puzzle fantastic. Nu e doar partea psihică, în fiecare zi ești în fața unui public critic care te judecă, te evaluează imediat. Sunt mulți critici de artă în fața ta. Odată câștigându-se încrederea, îi ai lângă tine și e bine. Dar dacă ai greșit, vor sări imediat pe tine. Așa că trebuie să fie mereu atent la fiecare detaliu.
Te deranjează criticile?
Cea mai mare presiune este să te ridici la nivelul jucătoarelor. Sunt și eu criticul meu cel mai dur. Nu citesc presa deloc, recunosc. Nu-mi plac nici criticile, nici laudele. Nu vreau să citesc nimic. Colegul și prietenul Vlad Enăchescu este singurul care îmi mai trimite câte un link, dar el are grijă de ce îmi trimite… Știe să aleagă mai mereu!
Când revezi meciurile echipei tale la tv, să faci analiza, asculți și comentariul de la televizor?
Niciodată! Eu fac analiza mea, nu vreau să fiu influențat. Văd în liniște, notez, analizez, mă gândesc și așa mai departe.
Ți-ai fi schimbat filozofia de pregătire dacă antrenai băieți?
Nu cred! Eu am venit de la Steaua la CSM și știu cum e și acolo. Sigur, sunt mici finețuri. Dar, ca idee, aș proceda cam la fel. Modul meu de a fi și de a antrena ar fi identic. Eu cred că un antrenor trebuie să fie autentic, iar asta e valabil în ambele ipostaze.
Cum se antrenează vedetele, cum e cazul CSM, ori la o echipă normală?
E o balanță destul de fină unde nimeni nu știe unde să-i traseze linia. Unde ești delicat, cum să fii dur și așa mai departe. Presiunea e a învingătorului și e nevoie de motivare.
„La meciul cu Ferencvaros nu prea ai ce să găsești bun”
Cum treci peste o înfrângere grea?
Dificil. Cum a fost meciul cu Ferencvaros, e greu de trecut. A fost un meci în care nu prea poți să găsești ceva bun. Apoi a venit victoria cu Metz, cu o prestație excelentă. Diferența dintre cele două meciuri e uriașă. E clar că valoarea noastră e la ce s-a întâmplat cu formația franceză. E o experiență prin care trecem toți, dar mai bine se întâmplă altora să piardă cum am pierdut în Ungaria… După meci m-am întrebat ce puteam să fac. Ulterior, mi-am dat seama că aveam niște răspunsuri. Dar mereu trebuie să te gândești la următorul meci. Nu mai poți schimba, din păcate, nimic! Cert e că tot ce pot influența pozitiv e fix treaba mea ca antrenor și eu trebuie să transmit asta…
Lucrezi cu psiholog?
Eu da, echipa nu. Însă mă ajută foarte mult acest coach life, că să-i spun mai bine. De fapt, am doi, mai am unul cu care interacționez la naționala Muntenegrului. Cred că e una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut în ultimii ani. Mă ajută foarte mult, mă ajută să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu mine. Amândoi îmi spun că sunt echilibrat, dar am reacții care vin din copilărie. Toți avem traume sau probleme pe care le-am experiemntat și trebuie să ne gestionăm emoțiile. Trăim într-o bulă, trebuie să ne redresăm, pentru că în sport viața îți oferă o șansă chiar a doua zi.
Cu cine te consulți în momentele grele, în momentele delicate?
Nu neapărat în momentele grele, dar unul dintre oamenii cu care discut e suedezul Per Johansson. Am rămas în relații bune cu el și gândim mult cam în aceeași direcție, vorbesc mult cu Vlad Enăchescu, e foarte echilibrat. Mai e încă o persoană inteligentă. În total, 3. Nu sunt mulți…
Antrenamentele le pui pe hârtie?
Nu neapărat! Am o structură în cap, dar apoi le transcriu. Dar nu mereu, pentru că pot apărea multe lucruri neprevăzute. Dar, da, scriu de mână. Mă ajută să aprofundez mai clar și mai limpede. Dar folosesc mult calculatorul, n-ai cum mereu.
„Sincer, era cam devreme să ajung selecționer”
Ți-ai dori un campionat mai puternic în România. Te-ar ajuta mai mult pe plan internațional?
E greu la noi. Modul este diferit față de cum se joacă pe plan internațional. Un handbal în care staî mult în atacuri poziționale, asta e caracteristica noastră. E printre cele mai grele din Europa campionatul intern. Ar fi mai bine să se joace mai în viteză. Dar nu e vorba dacă putem. Eu cred că nu vrem! Dacă handbalul românesc s-ar dinamiza, am avea și o echipă națională mult mai puternică.
Ai ratat șansa de a fi selecționer…
Da! Le-am mulțumit tuturor celor care m-au propus. Nu se putea din punct de vedere contractual, e foarte onorant pentru mine. Dar, în același timp, cred că era cam devreme. Mai am multe de acumulat, îmi doresc să demonstrez să pot face performanță și să mai fiu chemat încă o dată la negocieri. Sincer, a fost cam repede. Mai am multe de demonstrat.
Adrian Vasile (37 de ani), care ocupa funcţia de secund al formaţiei de handbal feminin CSM Bucureşti în intervalul 2014-2019, a fost numit antrenor principal la CSM București în octombrie 2019 după demisia suedezului Tomas Ryde