Adunarea Generală Ordinară a Federației Română de Handbal din 2019 a început cu o întârziere de aproximativ 80 de minute, iar ședința a durat mai puțin de o oră. În această perioadă, au fost votate inclusiv modificări la Statut. În schimb, niciun membru al AG nu a primit acceptul de a lua cuvântul. Totul a mers pe repede-înainte!
Remus Drăgănescu, membru în Consiliul de Administrație, a susținut că, în cei 42 de ani de când participă la Adunările Generale, niciodată nu a asistat la o ședință precum cea de ieri după-amiază. La ora la care trebuia să înceapă ședința nu a existat cvorum, astfel că au început să se dea telefoane prin țară, astfel încât cluburile să trimită delegații pe mail. Pe post de „masa de manevră” au fost utilizați antrenorii de la copii și juniori, aflați la Cursurile FRH, dar care nu au venit pregătiți la București și cu delegații pentru a participa la Adunarea Generală!
„La ora 14:00 trebuia să înceapă Adunarea Generală, dar acest lucru a fost imposibil, pentru că nu avea cvorumul necesar. O parte din oamenii din federație s-au luptat eroic pentru a realiza cvorumul, mult interes în acest sens a prezentat chiar și delegatul de la Ministerul Tineretului și Sportului. Cea care plimba procesul verbal era jurista federației. Adunarea Generală a început după o oră și 20 de minute, s-a reușit să se strângă efectiv delegațiile transmise prin fax, prin mail, în orice caz nu originale. La 15:20 a început ședința propriu-zisă, iar la 16:10 s-a terminat. Nu s-a dat cuvântul la nicio persoană, nici nu s-a încercat asta. S-a trecut rapid peste modificările Statutului, cu 1-2 voturi împotriva. În 50 de minute, s-a rezolvat practic totul, alocuțiunea președintelui, s-a prezentat situația economică, s-au dezafiliat niște cluburi și au fost afiliate altele în grup, s-a trecut rapid la Statut și asta a fost tot. După care s-a trecut la tragerea la sorți pentru sezonul 2019-2020″. În viața mea nu am mai fost la o astfel de Adunare Generală”.
Remus Drăgănescu a făcut și o scurtă caracterizare la tot ce s-a întâmplat cu această ocazie: „A fost o lipsă de maturitate ori o strategie diabolică de a nu da cuvântul nimănui, să nu zică nimic, ori o lipsă de interes”.
Așadar, nimic în această săptămână despre rezultatele echipei naționale masculine. Sigur, nu în Adunarea Gnereală s-ar fi reglat problemele, deși poate o dezbatere în Ceasul al 12-lea în cadrul acesteia n-ar fi avut ce să mai strice, având în vedere situația jalnică în care a ajuns sectorul masculin la nivel de echipe naționale. Cu o zi mai devreme a fost și ședința Consiliului de Administrație… O singură luare de poziție oficială avem după ce România a ratat o nouă calificare la un turneu final, analiza selecționerului Montoya, prezentată pe site-ul oficial al FR de Handbal:
Montoya spune că a fost necesar ca naționala să înceapă reconstrucția. El a venit la lot după 2 ani de mandat al lui Xavier Pascual
„În primul rând trebuie să regretăm că obiectivul naționalei masculine de handbal a României de a se califica la una din marile competiții nu a fost îndeplinit. Aș dori să analizez munca depusă începând din octombrie până acum și cele 6 meciuri oficiale pe care le-am disputat. Este evident că rezultatele nu au fost bune, însă în ceea ce privește construirea unei echipe pentru viitorul apropiat consider că am făcut progrese. Din punctul meu de vedere, a fost necesar să începem un proces de reconstrucție al echipei naționale. Personal, mi-ar fi plăcut să putem face asta la un ritm mai lent, însă accidentările și deciziile unor jucători de a se retrage din echipa națională precum și alte cazuri, pe lângă preferințele mele în calitate de antrenor, ne-au făcut să lucrăm cu un grup nu foarte echilibrat, iar lucrul acesta este tot timpul un handicap, în special pentru o echipă națională, când timpul de muncă efectiv este limitat.
Am întâlnit Portugalia într-un prim meci al campaniei straniu, cu un rezultat care nu se vede foarte des în aceste vremuri (21-13). Am avut multe probleme, mai ales la atacul pozițional, probabil din cauza lipsei coordonării în urma a două zile de antrenament comun, apoi am întâlnit Franța la Cluj, dominând partida în primele 25 de minute, pierzănd în final (21-31) în fața uneia dintre cele mai bune echipe din lume atunci când am rămas fără forță. Primul meci contra Lituaniei a fost prima minge de meci, un meci pe care trebuia să-l câștigăm, iar echipa a arătat stabilitate defensivă și o muncă asiduă obținând ce avea să fie singura victorie din campania de calificări (28-23). La prima noastră vizită în Lituania, cu Șimicu accidentat și Negru bolnav am pierdut la un singur gol (24-23), trecând pe poziția a treia și păstrând numai șansa de calificare la CE de pe locul de cea mai bună echipă clasată pe locul trei în grupe în urma victoriei Portugaliei în fața Franței.
La București, împotriva Portugaliei, am avut o primă repriză foarte bună, însă Portugalia și-a pus în valoare experiența jucătorilor săi, jucători obișnuiți cu meciurile importante din Liga Campionilor sau cupa EHF, și încetul cu încetul au preluat cârmele partidei și au obținut victoria (19-24). Un plus pentru noi este că am reușit să ne păstrăm filosofia de antrenament asupra tipului de sistem ofensiv și defensiv pe care dorim să-l propunem și consider că acesta este un pas înainte în obiectivul nostru de a crea o echipă competitivă pas cu pas. Dacă luăm în considerare ultimul meci al campanie, contra Franței, având o echipă cu media de vârstă de 23 de ani, o echipă în care nu mulți au avut încredere, am reușit să facem o partidă demnă, care anuntă încorporarea acestor jucători tineri în planurile de continuitate ale echipei naționale. Pariul nostru de a-i lăsa acasă pe Șimicu și Popescu, unii dintre cei mai buni jucători ai echipei, a fost unul riscant, însă ne-am gândit că ar fi mai bine să le dăm posibilitatea de a se odihni, după un sezon foarte lung, la o partidă fără miză petru clasamentul grupei și să le oferim jucătorilor tineri posibilitatea de a juca un meci cu adevărat competitiv în fața uneia dintre marile echipe ale handbalului și pe terenul acesteia.
Sper ca acești jucători tineri să continue să își arate calitatea la echipele lor de club sezonul următor și sper că, cu entuziasm și muncă, vom putea lupta pentru următoarea provocare, de a ne califica la Campionatul Mondial. Sunt mândru de această echipă!”.
CITEȘTE ȘI: Cât de mici am ajuns! România a avut cel puțin 20 de jucători absenți la ultimele patru meciuri din preliminariile pentru Euro. Lista impresionantă a accidentaților, retrașilor și ignoraților
Așadar, absolut normale rezultatele, după 3 ani cu antrenori străini în care tot reconstruim! Dacă ar fi să dăm crezare celor care contestă, antrenori aduși pe o grămadă de bani pentru nimic! Pentru cine nu știe, România este singura națională cu tradiție în spate care nu s-a calificat la Campionatul European masculin din 2020! Au mai ratat calificarea Kosovo, Israel, Belgia, Turcia, Grecia, Estonia, Finlanda, Lituania, Slovacia și I. Feroe. În rest, toată Europa va fi prezentă la turneu final!
Dar, la un asemenea tablou, atunci de ce ne-ar mai mira rezultatele? Nu există o demonstrație azi că performanța sportivă este pe primul plan. Mai degrabă pare a fi un handbal confiscat, la care majoritatea și-a dat acceptul!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER