Adversari de coșmar!** Tadici a analizat cei trei adversari ai României din Grupa D a CE 2012
Selecționerul se așteaptă la un meci infernal chiar și cu Islanda, o necunoscută în handbal până acum doi-trei ani
România pășește oficial, mâine, în noul ciclu olimpic, prezența la Rio 2016 fiind obiectivul major al actualei naționale. Conform declarațiilor oficialilor români din ultimele zile, Campionatul European din Serbia (4-16 decembrie) reprezintă doar un obiectiv intermediar. De fapt, toată lumea se gândește că naționala are o șansă bună și acum de a pune mâna pe o medalie, inclusiv experții de afară, însă nimeni din echipă sau federație nu se hazardează să facă promisiuni sau să tragă o concluzie. Ideea, cam aceeași ca în ultimii ani, să nu fie pusă o presiune suplimentară pe umerii fetelor.
Nici măcar vechiul și noul selecționer, Gheorghe Tadici, care a afirmat în atâtea rânduri că nu merge la nicio competiție fără obiectiv, a preferat să se abțină când a fost întrebat până unde poate ajunge România în Serbia.
Care sunt planurile României la startul Campionatului European din Serbia?
Intrăm în competiție cu gândul de a face o figură cât mai bună, în sensul de a juca altceva și cu altă atitudine față de cum s-a întâmplat la ultimele întreceri oficiale sau meciuri amicale. După rezultatul final de la Euro, îmi doresc ca toată lumea din echipă să fie mulțumită că a făcut tot ce a putut. Turneul este deschis oricărui rezultat. Cu o mică greșeală poți să fii jos, iar cu șansă poți să ajungi foarte sus.
Ați spus că obiectivul major este calificarea la Jocurile Olimpice…
În doi ani mi-am propus să facem o echipă puternică, să urcăm în topul mondial
Multă lume, inclusiv experți internaționali, văd însă România sus și în Serbia, chiar pe podium.
Nu e greu să vorbești când ești din afară, dar fără să se cunoască și toate amănuntele. Să nu uităm că sunt 9-10 schimbări majore față de ultimul Campionat Mondial și ca atare este semnalul concret că se vrea un schimb de generații, o construcție nouă a echipei naționale pe baze cât mai solide, bineînțeles atât cât îșți oferă posibilitatea handbalul românesc.
Care va fi punctul forte al României la Euro?
Am încercat să îmbin experiența cu elanul unor fete tinere, debutante sau care n-au încă trei-patru turnee finale în spate.
Cum vedeți Rusia fără Trefilov?
Rusia este fără Trefilov acum, dar are continuitate în condițiile în care antrenorul secund, numit acum selecționer, i-a fost alături în ultimii 10 ani. Rusia are o concepție și cred că acesta a fost motivul pentru care l-au promovat pe Vitaly Krokhin. Rusia merge la fiecare turneu să se bată la podium.
Chiar vă temeți de Islanda?
Am avut ocazia în urmă cu două-trei săptămâni, când am jucat în EHF cu Valur Reykjavik, să simțim pe propria piele forța islandezelor. În ultima vreme, au avut rezultate notabile cu naționala, au bătut Ucraina la nouă goluri, Spania, Germania, Muntenegru, lucru care spune ceva. Am văzut și declarațiile lor înainte de Euro, că vor bate Muntenegru și Rusia și vor ieși din grupă. Nimic însă despre noi. Islanda vrea să-și facă o echipă solidă ca la masculin, au fete care joacă în Danemarca și ca statură cam toate sunt jucătoare-bărbați!
„Iau în calcul chiar și revenirea Bojanei”
Atunci ce se mai poate spune depsre Muntenegru?
Că a pierdut titlu olimpic la mustață. Bojana s-a antrenat cu ei în ultima vreme, nu știu dacă doar cu efect moral pentru celelalte handbaliste sau chiar și pentru a juca. Să nu uităm că a fost înscrisă pe lista de 28, face parte din stafful tehnic și cu siguranță va fi în Serbia. Mă aștept chiar și la o surpriză, să-și anunțe revenirea, trebuie să iei în calcul totul. Oricum, Knezevic i-a preÂluat bine rolul, iar cu Jovanovic și Bulatovic, Muntenegru are cea mai puternică linie de 9 metri.
Ce le promiteți fanilor, care vor fi mai mulți ca niciodată în sală la un turneu final?
Cred că vom avea cel puțin 500 de suporteri la fiecare meci, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată la un European, cu excepția celui organizat de România. Ne dorim ca noi să jucăm foarte bine, iar la final fanii să aibe motive de satisfacție.
Turneul marilor reveniri
Neagu și Görbicz sunt numele cele mai importante care revin la un turneu final după ce au ratat Campionatul Mondial din Brazilia
La capitolul absențe, numele de calibru sunt Bojana Popovic și Andrea Penezic
Cristina Neagu sau Anita Görbicz. Sunt nume pe care fanii handbalului nu le-au putut vedea la Campionatul Mondial din Brazilia de anul trecut din diferite motive. Dacă Neagu se recupera după dificila operație la umăr suferită în Statele Unite, Görbicz nu a putut evolua la Mondial, întrucât naționala Ungariei a ratat calificarea pentru turneul final în dauna Germaniei. Iar pofta de handbal a celor mai puternice jucătoare se simte și în declarații. „Vă promit tuturor că vom face tot ce ne stă în putință pentru a avea meciuri bune la acest European. O să dăm totul pe teren, ne dorim să câștigăm fiecare meci”, a spus Cristina Neagu.
Totuși, pe lângă reveniri există și absențe de marcă. Poate cea mai importantă este cea a Bojanei Popovic (33 de ani), interul stânga muntenegrean care s-a retras după ce a cucerit în vară medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Londra. Pe lângă Popovic, lipsesc și alte nume importante, precum Kari Mette Johansen (33 de ani), extrema stânga a Norvegiei, cvadruplă campioană europeană, care s-a retras de la națională, sau croatele Miranda Tatari și Andrea Penezic, ambele accidentate.