Robert Licu (48 ani), unul dintre cei mai buni interi dreapta din istoria echipei naționale, a intrat în bătălia pentru funcția de președinte al Federației Române de Handbal, pentru care mai candidează Alexandru Dedu și Narcisa Lecușanu.
Medaliat cu bronz la Campionatul Mondial din 1990, Robert Licu a tras câteva concluzii în această perioadă, în care și-a anunțat și intențiile de a candida pentru funcția de președinte. Vă redăm mai jos întregul „discurs” al fostului mare jucător:
„V-ați întrebat ce se va întâmpla cu aceia cei pe care îi antrenați, îndrumați încă de la vârste fragede atunci când vor termina junioratul? Mai ales acum, când ligile de la noi sunt populate cu 107 sportivi (f+m) străini plătiți, în principal, din bani publici? Cred, în special pentru că finanțarea acestui sport este realizată în proporție covârșitoare (probabil 90 la sută) din bugetul autorităților locale și guvernamentale – adică din banii fiecăruia dintre noi – că strategia ar trebui sa urmărească dezvoltarea sportului și promovarea tinerilor către sportul de înaltă performanță. De aici o întrebare devine logică: de ce acționăm ca o țară foarte mare și foarte bogată care importă jucători de valoare plătindu-i spre deosebire de noi din bani privați (Germania)? Ei folosesc resursele de la bugetul central și de la cele locale pentru a dezvolta infrastructura, pentru a-și creste, adică, forma copii, tinerii. Cred că strategia noastră ar trebui sa urmărească creșterea jucătorilor tineri de valoare care în viitor să evolueze în campionate puternice, iar mai apoi să îi atragem cu oferte interesante spre campionatele noastre (de exemplu Polonia). Asta ar fi în concordanta cu politica majorități statelor europene care nu dețin o economie foarte puternică sau nu doresc să investescă foarte mult în sportul de înaltă performanță. Există și state care acordă facilitați fiscale deosebite pentru handbal ca în Ungaria, acolo unde însă și sponsorii au un rol important.
Aici se observă foarte bine lipsa de viziune și direcția greșită în care se îndreaptă acest sport. Bineînțeles că numărul mare de jucători străini (unii lipsiți de valoare), blochează și va bloca (fără a fi vina lor) din ce în ce mai mult accesul handbaliștilor români în cluburile din prima ligă, lăsând echipele naționale ale României fără sportivi cu experiență. Să se înțeleagă clar nu sunt împotriva jucătorilor, a tehnicienilor străini. Și eu am fost, pentru mulți ani, în aceiași situație, fiind un adept al liberei circulații a forței de muncă, a valorilor. Argumentul principal al celor care profita de importul de sportivi este faptul ca jucătorii de altă naționalitate sunt mai ieftini. Eu nu cred în această teorie, și, chiar dacă ar fi așa, jucătorii români fiind supraevaluați, nu e vina lor, ci a celor care nu sunt în stare să le stabilească valoarea reală. Oare câte echipe au un buget echilibrat, oameni profesioniști, care să evalueze situația și să le ofere sportivilor condițiile meritate? Știu, e mai greu să îți crești proprii jucători, dar pe termen lung e mai eficient. Nu cumva există un interes pentru promovarea jucătorilor proveniți din alte țări ce nu sunt membre ale UE?
Ni s-a comunicat din partea oficialilor, cu diferite ocazii, ca jucătorii și antrenorii români nu au valoare, că sunt labili psihic, depășiți și că e nevoie de o infuzie serioasă din import. Să înțeleg că nu e nimeni de vină pentru nivelul de pregătire al antrenorilor și al jucătorilor români.
Întrebările care se pun sunt următoarele:
A făcut ceva concret FRH în ultimii ani (foarte mulți) pentru perfecționarea antrenorilor români și, implicit, pentru creșterea valorii jucătorilor? Răspunsul este NUUU!!! Pardon, câteva cursuri de perfecționare făcute pe repede-înainte, fără substanță.
Au prezentat ei vreodată o strategie serioasă de redresare a acestui sport? Nuuu!!!
Cu excepția programului Talent(intenție bună dar aplicată defectuos),a unor tabele și a unei orientări metodice privind selecția, nimic mai mult.
Avem de ceva timp antrenori străini la echipele naționale și cu siguranță putem învăța ceva de la ei. Unul din lucrurile susținute acum patru ani a fost acela că selecționerii nu vor mai fi și antrenori de club concomitent. Ce credeți că s-a întâmplat? Aproape toți cu mici excepții au avut contracte cu echipe de club fiind și selecționeri în același timp. Unul a avut un mandat foarte scurt (2 partide oficiale), iar celalalt nici el nu a stat pe timpul mandatului în România având o altă afacere în țara sa (n.r. referire la Christian Gaudin – masculin și Tomas Ryde – feminin). Eu cred că suntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă ei se pot informa, acomoda cu handbalul nostru sau dacă îl pot cunoaște în profunzime. Pot ei acorda destul timp naționalelor având în vedere că antrenează echipe puternice din alte campionate?
Mai nou, avem un antrenor spaniol (n.r. Jordi Giralt) foarte bine plătit și la nivelul juniorilor, inclusiv pentru centrul de la Sighișoara. Cred, sincer că e una dintre cele mai neinspirate decizii ale actualului președinte. Apropos! Care credeți că sunt rezultatele acestuia după a avut o serie de experiențe nereușite cu acești copii?! Franța-România 41-19, România-Rusia 21-25, Belgia-România 25-25, România U18-Ucraina U18 27-29 , România U18-Macedonia U18 27-26, România U18-Israel U18 29-45 iar la cadeti 15-45 cu Spania, 28-41 cu Portugalia, 23-40 cu Spania B!!!”.
Alegerile la Federația Română de Handbal vor avea loc pe 14 februarie. Propuneri de candidaturi se mai pot face până mâine, la ora 11:00.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER