CSM București este pe cale să piardă titlul în Liga Națională de handbal feminin, după ce a câștigat la o diferență insuficientă jocul retur de la Vâlcea, cu 30-29. Mai mult, „tigroaicele” au sub 50% șanse pentru a ajunge în Final Four în Liga Campionilor, astfel că se prefigurează deja un eșec de proporții. Un astfel de scenariu a fost oarecum anunțat încă din sezoanele trecute, după proverbul „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Sau mai bine spus, banii publici investiți de Primăria București nu garantează întotdeauna totul, așa cum poate este și cazul francezilor de la Paris Saint Germain în fotbalul de top.
Titlul în Liga Națională nu a fost pus în pericol miercuri seara, la Vâlcea (scor 30-29), unde echipa a făcut un meci peste media ultimelor evoluții și a câștigat toate cele trei puncte, ci după tot ce s-a întâmplat în ultimele luni s-a ajuns la un asemenea scenariu. Dacă ne referim la pregătirea de vară, CSM București și-a privit oarecum de sus concurența internă și a evitat orice meci de pregătire. În timp ce Vâlcea a preferat să joace 11 meciuri de pregătire în tentativa de a-și omogeniza echipa, campioana en-titre a considerat că o „dublă” cu Buducnost este mai mult decât suficientă. Asta în condițiile în care clubul din capitală a schimbat aproape o jumătate de echipă. Dar primul semnal l-a primit chiar în Supercupă, unde Vâlcea i-a suflat trofeul.
Dacă în ultimii ani, CSM București a defilat prin Liga Națională, acum a dat peste un adversar care nu a investit în jucătoare de top în Europa, dar care s-au integrat perfect la Vâlcea. Pe măsură ce au apărut primele rezultate, victorii după victorii în pregătiri și apoi în Supercupă, SCM a început să prindă curaj, încredere. În timp ce formația din capitală a continuat să se creadă intangibilă pe plan intern, Vâlcea și-a văzut în continuare de drum și i-a mai dat o lovitură și în Liga Națională, în meciul tur (22-19). Deja, „tigroaicele” au avut probleme încă din prima parte a sezonului. Iar de aici reiese deja câteva cauze: pregătire de vară greșită sau neadecvată, subestimarea adversarului, etc.
Nedoritele accidentări și precipitarea care a crescut constant
Pe parcurs, au apărut și nedoritele accidentări. Cristina Neagu și Amanda Kurtovic au ieșit încă din decembrie, iar în prima parte a acestui s-au agravat și problemele medicale ale jucătoarelor Andreea Lekic – hernie de disc – și Majda Mehmedovic. Pe fondul unei siguranțe tot mai scăzute, lucrurile au început să se precipite și se puteau încheia chiar cu eșecuri de proporții, așa cum a fost cazul „Buzău” de la începutul anului, (meci câștigat cu 27-26, după ce în minutul 56 scorul era 23-26) sau cazul „Brăila”, meci câștigat foarte greu cu 25-23.
Dacă pe plan intern situația a mai trecut oarecum neobservată, în schimb, problemele au fost extrem de vizibile la nivelul Ligii Campionilor, acolo unde CSM București a avut adversari de valoare mai ridicată decât Buzău și Brăila aproape săptămână de săptămână. Și cum cifrele nu mint niciodată, campioana României a avut cel mai slab sezon de când activează în Liga Campionilor! Până la finalul grupelor principale, „tigroaicele” au pierdut aproape 50% din puncte puse în joc. Niciodată nu s-a întâmplat ca reprezentanta României să aibă un procentaj aproape egal după numărul de victorii / egaluri în primele 12 meciuri (6 victorii, 5 eșecuri, o altă partidă cu Thuringer, încheiată cu 23-23, fiind echivalentă practic cu o altă înfrângere). Aici, slăbiciunile au fost mai evidente, iar cauzele mai vizibile: antrenori sub pretențiile clubului, atmosfera neprielnică în cadrul lotului – ciudat având în vedere valoarea și experiența jucătoarelor – dar mai ales, instabilitate la nivelul lotului.
CSM București, devoratoare de antrenori
De când a ajuns în Champions League, CSM București și-a creat o „faimă” în Europa mai degrabă prin schimbarea foarte desă a antrenorilor. Nu a fost sezon să nu aibă pe banca tehnică cel puțin doi antrenori, în ultimii 2 ani având chiar câte trei tehnicieni. De cele mai multe ori, clubul a luat decizii privite cu reticență de mulți din afară – poate exceptând cazul Helle Thomsen – pentru începerea unui sezon, iar pe parcurs, normal, nu a mai găsit cele mai bune soluții și a trebuit să se mulțumească cu ce a fost disponibil. Așa cum remarca și Herbert Muller de curând, este greu să pleci de la o altă echipă în timpul sezonului, când ți-ai dat cuvântul în altă parte. Asta este valabilă pentru majoritatea antrenorilor angrenați la cel mai înalt nivel. Până la urmă, Per Johansson a fost o idee OK, cu el s-a depășit mereu momentul sfertului de finală în Liga Campionilor, dar numai atât. Problemele au fost însă și atunci destul de profunde, doar că acele prezențe în Final Four a stins oarecum o mare parte din reacțiile negative.
Practic, CSM București nu a găsit de 4 ani (!) un antrenor cu care să clădească un proiect pe termen mediu și lung și nici nu i-a susținut în acest sens pe cei care i-a adus. A ținut întotdeauna cont de ce spune vestiarul, aflat într-o permanentă schimbare la rândul lui! An de an, clubul a schimbat cel puțin șase jucătoare din lot. Sportivele au fost ca la piață, au venit, au „cumpărat”, au plecat. De aici, a rezultat și mai puțin suflet pentru culorile clubului. Probabil, că toți tânjim după o echipă care joacă cu atâta pasiune și suflet, precum o face Gyor.
Gyor, Rostov Don, chiar Vardar Skopje care s-a desființat anul trecut, Buducnost, Metz mai nou, etc, toate aceste echipe au schimbat câte 2-3 handbaliste, maximum patru pe sezon, în funcție de necesități. Astfel, azi, când CSM București ar fi avut nevoie mai mult ca oricând de acel spirit de echipă care să o scoată la greu, nu a existat. Pentru că pur și simplu nu a fost consolidat. Astfel de stări determinante în obținerea unor mari victorii, performanțe nu se „cultivă” de pe o zi pe alta.
În concluzie, dacă în alte sezoane, lucrurile au mai mers cum au mers, uneori a ieșit, alteori nu, acum totul se transformă într-un mare eșec. A apărut un adversar precum Vâlcea, au mai fost prin Liga Campionilor niște adversari care nu au avut nimic de pierdut, astfel că au fost scoase în evidență multe minusuri, pentru că este greu de vorbit azi despre un moment remarcabil în acest sezon, exceptând meciul din deplasare cu FTC Rail Cargo.
În astfel de situații, când lucrurile nu merg, principala vină îi aparține finanțatorului, pentru că de acolo se trasează linia. În cazul de față, Primăria Capitalei, care a dat de fiecare dată fără număr, dar nu a știut și ce să ceară! Astfel, CSM București are azi imaginea unui castel de nisip, atât în Liga Națională, cât și în Liga Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER