În aceste zile, handbalul românesc are un program plin cu echipele naționale de tineret și juniori, nu mai puțin de trei loturi fiind plecate la turnee finale, iar două sunt deja în plină competiție. După primele zile, rezultatele sunt contradictorii, în mai multe sensuri, dar pentru început remarcăm faptul că după foarte multă vreme un lot masculin a luat fața unui feminin.
Echipa pregătită de Ovidiu Mihăilă și Daniel Apostu arată a „națională” la Mondialul Under 21 din Brazilia. Băieții sunt uniți, joacă cu entuziasm, au o motivație ieșită din comun, dar mai presus de orice se bucură de jocul de handbal. Indiferent de cum va evolua turneul final în continuare, România U21 masculin va reveni acasă cu fruntea sus. Din păcate, remarcile făcute în cazul băieților nu își au corespondența și la lotul feminin condus la Euro Under 19 de Aurelian Roșca. Echipa este blazată, nu există coeziune, jucătoarele par cu gândul mai degrabă la alte lucruri. De motivație, determinare, nici nu mai poate fi vorba. Situația este mai mult decât suprinzătoare, având în vedere că vorbim de generația care în urmă cu un an de zile a câștigat titlul mondial! S-a schimbat handbalul atât de mult în decursul unui an de zile? S-a instalat o stare de suficiență în rândul jucătoarelor? De ce a dispărut chiar și entuziasmul cu care aceste fete cucereau o întreagă Românie handbalistă în august 2014? Sunt câteva întrebări la care am încercat să găsim și niște răspunsuri.
„Orice se se întâmplă, trebuie să iubim și să respectăm aceste minunate fete!”, este unul dintre comentariile pe care le-am citit pe o rețea de socializare. Categoric, nici nu se pune problema să nu le respectăm, problema nu trebuie pusă însă așa. Din punct de vedere sportiv, avem un caz aparte, avem parte de o cădere inexplicabilă: De la „plus 11” în finala Campionatului Mondial, pe 3 august 2014, această echipă a ajuns la „minus 14” în 40 de minute cu Franța (națională spulberată o zi mai târziu de Suedia cu 24-15) și o înfrângere așteptată în fața unei echipe a Ungariei (scor 20-24) care a preferat să vină la acest turneu final fără cea mai bună jucătoare, Gabriella Toth.
După numai două jocuri la Euro Under 19 din Spania, România și-a luat adio de la turneul 1-8, iar oameni din fenomen sau simpli suporteri au încercat să caute explicații. De ce? Cum este posibil?
Principala cauză a acestor rezultate, spun unii, este faptul că echipa s-a pregătit pentru turneul final fără antrenorul principal, un caz unic în istoria handbalului românesc. Relațiile dintre Aurelian Roșca și Federația Română de Handbal au fost foarte ciudate în ultima perioadă. Tehnicianul a semnat un contract cu HCM Baia Mare și senzația a fost că nu și-ar mai fi dorit să-și continue activitatea în paralel și la echipa națională. Probabil că a urmărit să facă un singur lucru și bun, decât să alerge între un cantonament și altul. De menționat faptul că Aurelian Roșca n-a avut niciun contract semnat cu FRH, activitatea la lot fiind mai degrabă voluntară. Antrenorul a fost recompensat și urma să fie premiat doar „la rezultate”, așa cum s-a întâmplat după titlul mondial din 2014 și după calificările din primăvară de la Roman.
Federația Română de Handbal a știu încă de la începutul lunii iunie că Aurelian Roșca va fi noul antrenor al echipei HCM Baia Mare, dar nu și-a luat măsuri, eventual să găsească rapid un nou înlocuitor care să aibă capacitatea de a motiva această națională. Până la startul turneului final mai erau câteva săptămâni bune. A făcut, în schimb, presiuni ca Roșca să fie permanent la lot în perioada pregătitoare turneului final, dar n-a putut să-l constrângă, motivul fiind simplu … lipsa contractului! Greu de înțeles totuși de ce Federația a insistat atât de mult să meargă la un turneu final cu un antrenor care n-a mai fost atât de convins că își dorește acest lucru!
Pe fapte, Aurelian Roșca a condus lotul prin corespondență, nu a fost cu echipa la ultimul turneu de pregătire în Franța și nu a mai avut capacitatea de a motiva jucătoarele, chiar dacă este un antrenor care știe să facă atmosferă bună în cadrul unui lot. Staff-ul tehnic nu și-a mai ținut elevele aproape, fetele au resimțit din plin toată această situație. „Fetele sunt debusolate, lipsite de motivație! Copiii ăștia își știu valoarea și au nevoie de o constanță în pregătirea lor! În acest moment nu sunt o echipă. Nici nu se mai pune problema să fie echipa de anul trecut!”, este unul dintre mesajele pe care le-am recepționat după înfrângerile din Franța.
Majoritatea este tentată să indice Federația Română de Handbal ca principala vinovată pentru eșecurile naționalei under 19 la Euro. Forul din „Floreasca” este acuzat de faptul că nu a știut să gestioneze o generație care a ajuns în vârf, a crezut că următoarele medalii vor veni de la sine după un turneu final entuziasmant, fără a face ceva în plus. Imediat după ce a revenit din Macedonia, „Generația de Aur” a fost plimbată „ca la urs”, federația încercând să profite de acest rezultat de excepție pentru a se promova și a deschide uși. S-a gândit și a pus în practică chiar și o campanie de marketing, mesajul ajungând inclusiv la Viena, la EHF: „Există aur în fiecare dintre noi! Ambiția îl scoate la iveală”. Ideea directorului de marketing, Lorand „Boți” Balint, trebuie remarcată, s-a dovedit a fi un real succes, doar că acum, la câteva luni distanță, tot ce a gândit nu are și continuitate. Echipa națională, federația (nu știm exact în ce ordine, publicul apreciază) nu l-au ajutat ulterior cu nimic, a se citi cu rezultate. Cine a urmărit meciurile României de la Valencia în niciun caz nu a văzut atitudine, „ambiția care scoate aurul la iveală!”. Generația 96-97 a fost folosită în principal doar scopuri comerciale!
Tot Federația este acuzată că a umflat artificial prețul jucătoarelor după titlul mondial din Macedonia, lucru care le-ar fi făcut rău în primul rând lor, din punjct de vedere mental. Handbalistele din Centrul Național de Excelență au ajuns să fie cotate la 15.000-20.000 de euro la licitația desfășurată în iunie. „Prețul este corect, având în vedere că sunt niște campioane mondiale”, a fost răspunsul pe care l-am primit atunci când am întrebat cum s-a ajuns la această valoare. Interesant este de văzut „cât valorează” acum jucătoarele, după acest turneul final din Spania? Pe rezultate, fetele evaluate la 18.000-20.000 de euro nu mai sunt între primele 8 din Europa și probabil că majoritatea cluburilor care au licitat vor plăti până la urmă doar sume de bani pentru împrumuturi
Și tot Federația este acuzată de faptul că a făcut o gafă monumentală înaintea Campionatului European, a trimis naționala într-un turneu de pregătire în Franța, fără antrenor principal, să joace două meciuri amicale tocmai cu primul adversar de la Euro. „Debutezi cu Franța și te duci în gura lupului?”, a fost una din reacțiile veni din lumea handbalului. Cele două înfrângeri din Franța, 30-34 și 28-37 nu au făcut decât să contribuie la deteriorarea moralului în tabăra României, efectul fiind invers proporțional în tabăra gazdelor.
Din tot acest tablou nu trebuie omisă echipa! Până la urmă, fetele care și-au câștigat prin muncă un statut aparte în 2014 au fost cele care acum n-au mai avut tragere de inimă, care au preferat să meargă la turneul final cu o stare de automulțumire!
Problema este că titlul mondial din 2014 li s-a „urcat la cap” unor fete, fără să fie conștiente că de fapt toate performanțele majore se contabilizează la senioare. La junioare, la tineret, sunt țări care nu pun preț foarte mult pe rezultate, ci mai degrabă să crească jucătoare, generații pentru handbalul adevărat, care înseamnă Liga Campionilor, Jocuri Olimpice, Mondiale și Europene de seniori.
Un caz elocvent s-a petrecut în timpul turneul final de junioare de la Cluj (luna mai), când unele fete au înțeles că marea performanță se îmbină perfect cu petrecerile. După un prim meci la turneul final, un grup de jucătoare care face parte și din lotul național a chefuit în hotel, chiar zgomotos, până spre orele 4-5 dimineața, au povestit la vremea respectivă mai mulți martori pentru ProSport. Nu a contat faptul că a doua zi, după prânz, echipa pentru care evoluau avea din nou meci oficial. Spirit de competiție! Dacă acest lucru este o practică obișnuită sau nu, habar nu avem și nici nu vrem să aflăm, dar faptul că într-un moment important al carierei – ultimul turneu final de junioare I în anumite cazuri – au pus mai presus petrecerea decât competiția spune ceva.
Apoi, oameni din sectorul juvenil susțin că România s-a deplasat la Campionatul European fără a avea la dispoziție cel mai în formă lot. Una dintre propunerile venite după turneul final de junioare a fost ca pe lângă echipa care a câștigat titlul mondial să fie selectate cele mai bune junioare, care au impresionat la Cluj. „Ideea era ca toate fetele să stea într-un cantonament de 1-2 săptămâni, dintre care să fie selectat tot ce avem mai bun. Răspunsul venit din partea unui oficial a fost: > Fetele sunt campioane mondiale și nu se mai poate umbla la lotul acesta, este intangibil”, povestește un personaj implicat la junioare I. Adriana Voina, cea mai bună jucătoare a turneului final de la Cluj, n-a avut loc spre exemplu în naționala Under 19, competiție la care Alina Ilie a fost desemnată cel mai bun inter dreapta din România după ce a stat de bancă!
Concluzie: Dacă ar fi fost vorba de o națională oarecare, probabil că am fi consemnat doar rezultatele și am fi mers mai departe. Dar nu este așa! Federația de specialitate promovează de ceva vreme „handbalul, sport național!”, ceva cu care să ne identificăm. Și mai important, naționala U19 a stârnit așteptări prin rezultatul obținut în Macedonia, chiar a ajuns să reprezinte un „interes național” din punct de vedere sportiv. Așteptările au fost înșelate acum, iar de identificat cu asemenea rezultate, mai greu…
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER