Jocurile Olimpice de vară de la Rio sunt deja în istorie, România reușind să termine pe locul 9. Dacă privim în ansamblu tot ce s-a întâmplat în handbalul feminin, începând cu 1976, când a intrat în programul olimpic, calificarea la turneul olimpic poate fi privită ca o performanță. Doar că în această perioadă de timp, prima reprezentativă este o echipă cu pretenții, are în componență cea mai bună jucătoare a lumii – Cristina Neagu -, alte handbaliste cu o cotă extraordinară pe plan mondial, dar și un antrenor, Tomas Ryde, plătit cu mii de euro pe lună pentru a conduce România către locurile fruntașe. Nu mai spunem de investițiile făcute în ultimul an, care au fost uriașe, dar necesare pentru a fi și din punct de vedere tehnologic alături de marile națiuni. Judecând din acest punct de vedere, acest loc 9 la Jocurile Olimpice este o contraperformanță pentru România. Dezamăgirile au fost mari și după locul 7 la JO 2008 și după locurile 9-10 la Campioantele Europene și Mondiale din ultimul ciclu olimpic. De ce nu ar fi lumea handbalului și acum supărată, când naționala feminină s-a „poticnit” în aceeași zonă, dar și cu investiții de câteva ori mai mari! Și chiar este, din moment ce am primit destule telefoane pe această temă. Mulți oameni sunt încă furioși după prestația de la Jocurile Olimpice, însă din diferite motive nimeni nu îndrăznește să spună public lucrurilor pe nume.
Liniștea aparentă din handbalul românesc
Pentru România – naționala de handbal -, Jocurile Olimpice de la Rio s-au terminat în urmă cu 17 zile. Lucrurile au avut timp să se așeze după această participare, jucătoarele s-au reîntors deja la echipele de club și sunt gata de un nou start. Liniștea așternută este însă doar aparentă. Dezamăgirile sunt încă mari și în rândul celor care au fost prezenți la Rio, se caută încă explicații pentru parcursul mult sub așteptări, pentru înfrângerile cu Angola și Brazilia, adversari sub valoarea României, judecând individual toate handbalistele. Dar, de fapt, chiar din această concluzie obținem și un prim răspuns pentru acest loc 9 de la Rio: naționala nu a mai fost o echipă, din toate informațiile culese a fost doar un lot scindat! Din declarațiile Cristinei Neagu oferite la revenirea în țară, printre rânduri, putem citi și acest lucru: „Trebuie să înțelegem că nicio echipă nu stă într-o singură jucătoare, trebuie să joace șapte în același timp și 14 în echipă și atât timp cât fiecare este 100% din potențial, echipa are șanse foarte mari să câștige și să obțină rezultate. Eu nu m-am antrenat în ultimele săptămâni, am fost accidentată, nu jucasem niciun meci oficial din mai, am făcut tot ce am putut pentru echipa națională, dar repet echipa națională nu înseamnă o singură jucătoare, înseamnă șapte în același timp pe teren”.
În 11-12 septembrie, Federația Română de Handbal a convocat Comisia Tehnică pentru a face o analiză a prezenței naționalei la Jocurile Olimpice. Aceeași comisie care nu a contat în ultimele luni, nici după rezultatele de excepție de la Mondialul din Danemarca – locul 3 -, nici după ce România a pierdut jenant cu Belarus pe teren propriu în preliminariile Campionatului European 2016, este scoasă acum din nou de la conservare. De aici tragem o altă concluzie. Timp de câteva luni, responsabilii cu naționala feminină nu au ascultat nicio părere, au avut libertate și putere deplină pentru a îndeplini niște obiective. Și nu le-au îndeplinit, pentru că prezența la Jocurile Olimpice nu poate fi privită ca o mare performanță, ci poate doar ne mulțumește că am fost și noi acolo, dar România era oricum în Top 10 mondial.
Cea mai lungă vacanță într-o vară cu Jocurile Olimpice
Aminteam de înfrângerea României cu Belarus de la începutul lunii iunie (scor 20-23). De fapt, problemele au început cu adevărat după calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio. Poate că anumite semnale au fost trase încă de atunci, dar reacțiile au întârziat să apară. Pentru jucătoarele de la Baia Mare sezonul s-a încheiat încă din aprilie (au mai avut doar un meci adevărat în semifinala de Cupa României cu CSM București în luna mai), la fel și pentru cele de la Corona Brașov. De asemenea, Cristina Neagu și-a încheiat sezonul imediat după turneul Final al Ligii Campionilor, în prima parte a lunii mai. Practic, mai bine de 90% din lot nu a mai avut nimic important de făcut din luna mai, iar acest lucru s-a evidențiat și la înfrângerea cu Belarus. Fetele au avut parte doar de o vacanță prelungită, poate cea mai lungă din ultimii ani, culmea, într-o vară cu Jocurile Olimpice! Cine o fi făcut un asemenea program, inclusiv competițional…
S-a găsit doar o echipă de juniori pentru pregătirea naționalei care viza o medalie
Au convocat Tomas Ryde și Costică Buceschi prea târziu lotul pentru a pregăti Jocurile Olimpice? Echipa s-a reunit cu doar o lună înaintea prezenței la Rio! În două săptămâni la Ploiești, pregătirea a fost axată în principal pe partea fizică, iar ca sparring-partener Federația a găsit doar o echipă masculină de juniori! România s-a pregătit înainte de a pleca la turneul din Norvegia doar cu niște juniori, FRH nu a fost capabilă să aducă la Ploiești măcar pentru două zile o echipă din Liga Națională, în condițiile în care toate erau deja în pregătiri. După perioada Ploiești, s-a trecut efectiv și la jocul cu mingea la turneul din Norvegia, acolo unde naționala a arătat chiar rău! Concluzii? Nu știm dacă s-au tras în interior, cert este că după cele 5-6 zile petrecute în Norvegia pentru echipă a urmat o altă … pauză de 5 zile! Deci după două luni de vacanță prelungită, echipa mai avea nevoie de o vacanță de 5 zile! După alte două zile de reacomodare în București, echipa României a ajuns ultima, dintre naționalele de handbal, la Rio! Așadar, după cheltuieli semnificative făcute în ultimii ani, FRH, COSR nu au găsit bani pentru a trimite naționala la Rio cu câteva zile mai devreme, așa cum au procedat celelalte naționale pentru o acomodare cu fusul orar, o acomodare la toate condițiile existente în Brazilia! A fost mai bună o VACANȚĂ‚! Asta în timp ce alte echipe au tras asiduu în această vară. De ce a câștigat Rusia titlul olimpic? Poate pentru că s-a pregătit intens pentru turneul vieții?
Cine să pregătească echipa?
În atare condiții, nici nu ar trebui să mai mire pe nimeni de ce România a început în genunchi turneul final, cu înfrângeri în fața Angolei și Braziliei! Echipa nu a avut ritm, din contră a părut obosită, nu a fost capabilă să miște brațele și picioarele poate la turneu carierei, iar Neagu, accidentată în vară, nu a putut ajuta prea mult echipa, venea doar după 2-3 antrenamente. România a ocupat locul 3 la Campionatul Mondial, după ce a adunat jucătoarele aflate în plin sezon competițional. S-a calificat la Jocurile Olimpice și a învins Norvegia în preliminariile CE după ce a selecționat handbalistele în plin sezon competițional. Înainte de Rio, le-a adus la pregătiri după două luni de vacanță, iar staff-ul tehnic nu a fost capabil să le bage în formă sportivă. Dar cine să facă acest lucru? Tomas Ryde nu a fost prezent nici măcar la meciul oficial cu Belarus, a fost învoit din motive familiale, iar înainte de a pleca în Brazilia dacă a petrecut două săptămâni însumate cu echipa în România! A fost dealul acceptat de la bun început de Federația Română de Handbal, doar că de această dată pasența nu a mai ieșit ca la Mondiale. Jucătoarele nu au mai fost pregătite de cluburi, ci trebuia pregătite de staff de la zero.
Antrenori cu mentalitate din vest, dar jucătoarele…
Dar pregătirea echipei nu trebuie văzută doar din punctul de vedere al staff-ului tehnic. Toate jucătoarele au avut un program individual de pregătire în perioada vacanței. L-au respectat? Surse ProSport susțin că anumite handbaliste au înțeles greșit libertatea pe care antrenorii le-au oferit-o jucătoarelor, n-au știut să o fructifice! Toată lumea vorbește de mentalitatea din vest a antrenorilor, doar că aceasta se potrivește doar și cu o menatlitate ca în vest a jucătoarelor. Tocmai pentru că anumite jucătoare ar fi fost sub anumiți parametri la începerea pregătirii comune, staff-ul ar fi fost nevoit să „încarce” echipa mai mult din punct de vedere fizic!
Apropo de mentalitate și de unitate a grupului. Aceste aspecte au fost vizibile la Campionatul Mondial din Danemarca, unde naționala a rupt gura târgului și a obținunt o medalie de bronz uriașă pentru sportul românesc în general, pentru handbal în particular. Dar aceste lucruri nu au mai fost valabile și la Jocurile Olimpice de la Rio, unde echipa a părut mai degrabă blazată. Să fi fost locul 3 din Danemarca până la urmă o „nebunie” a echipei, să demonstreze că naționala poate obține rezultate deosebite fără Gheorghe Tadici? A fost o demonstrație de forță la vremea respectivă, dar judecând după locul 9 de la Rio constatăm că la echipa națională – în aceeași formulă la ambele competiții în proporție de 90% – s-a schimbat doar DIALOGUL! De fapt, Jocurile Olimpice de la Rio întăresc ideea că România este o echipă imprevizibilă, cu jucătoare excepționale, dar cu rezultate sporadice.
Apropo de dialogul invocat mai sus. Din acest punct de vedere lucrurile au fost mai mult decât în regulă, ba chiar jucătoarele au trecut și peste un prag admis care delimitează relația antrenor – jucător, este una din concluziile generale în handbalul românesc. Mai mult, se invocă faptul că Tomas Ryde a pierdut vestiarul, că nu-l mai poate controla. Cum spuneam și mai sus, acea libertate pe care a oferit-o a fost prost înțeleasă, răspunsul a fost tipic mentalității românești. Dar lui Tomas Ryde i se mai reproșează ceva. Acum, când echipa avea mai mare nevoie de el, la Rio, nu a ajutat-o deloc! Nici cu Angola, nici cu Brazilia. A uitat până și de cartonașul de time-out! Echipa avea nevoie de ajutor, ajunsese la o limită și nu l-a mai găsit, Ryde a părut depășit de evenimente. Surse ProSport ne-au indicat să urmărim și implicarea lui Costică Buceschi: „Dacă urmăriți atent tot parcursul, Buceschi s-a răstit la fete în timpul partidei amicale cu Norvegia. După joc i s-a atras atenția să nu le mai certe pe fete, motiv pentru care nu s-a mai implicat la time-out-uri până la meciul patru de la Rio cu Spania, a stat în banca lui, așa cum i s-a cerut!”.
Nu în ultimul rând, a fost ridicată problema selecției. România a plecat doar cu o extremă dreaptă de meserie. De ce nu au fost luată, spre exemplu, Cristina Vărzaru la Rio, dacă tot s-a mers pe experiență – media de vârstă a echipei a fost de 30 de ani. Pe lângă faptul că era proaspătă câștigătoare a Ligii Campionilor, Cristina ar fi avut și un cuvânt cu greutate în vestiar. Iar în vestiar au fost multe probleme, lotul a fost scindat, unitatea grupului a fost zdruncinată chiar de o dispută între generații. Au apărut grupulețe și indiferent cât au încercat fetele să repare această problemă după jocul cu Brazilia nu s-a mai putut face nimic! Iar NIMIC este și în dreptul roadelor culese de România la Jocurile Olimpice.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER