ANALIZĂ‚ | România, singura națiune din BIG 7 care nu are reprezentante în grupele Cupei EHF. Cauzele obiective ale unor nereușite în Europa și ale unei Ligi în care se câștigă totuși bine
- La numai câteva zile după ce Federația Română de Handbal a fost premiată de EHF pentru cea mai bună dezvoltare a handbalul feminin în Eurupa din ultima vreme, România a rămas fără nicio reprezentantă în grupele Cupei EHF.
Pe rând, toate cele patru reprezentante care au luat startul, Corona Brașov, CSM Roman, CSM Ploiești și Dunărea Brăila, au fost eliminate din competiție. Primele trei au părăsit Cupa EHF încă din turul 2 preliminar cu duble înfrângeri. Duminică a fost eliminată și Dunărea Brăila, după ce a pierdut returul cu Byasen, scor 34-23, scorul la general fiind 48-58. Astfel, între cele 16 echipe care vor juca în premieră în grupele Cupei EHF nu se regăsesc și echipe din România.
În general, cauzele sunt în strânsă legătură cu potențialul financiar al cluburilor și mai ales cu faptul că acestea sunt susținute aproape în totalitate de autoritățile locale, care în principiu nu prea sunt dispuse să cheltuie bani în plus. În România, bugetele cluburile sunt stabilite la începutul unui an calendaristic, nu competițional. În ianuarie-februarie, cu excepția CSM București nimeni nu are certitudinea că va evolua din toamnă în cupele europene, iar bugetele aprobate de autoritățile locale sunt pentru competițiile interne. Orice participare în cupele europene presupune niște costuri suolimentare importante, de ordinul zecilor de mii de euro pentru un tur-două, peste 100.000 de euro dacă treci, să spunem, de octombrie-noiembrie. În plus, orice calificare presupune și faptul că un club ar trebui să se mai întărească valoric în vară, mărire de contracte, etc.
În sezonul 2014-2015, tocmai pentru că nu a prevăzut o participare în cupele europene și a depășit bugetul alocat de autorități, Corona a acceptat să joace o dublă manșă în deplasare, în Polonia, acțiune care s-a soldat la vremea respectivă cu reacții adverse, CSM Ploiești a ajuns în această toamnă fără buget de cupe europene și a sfârșit prin a se retrage din Liga Națională, Dunărea Brăila este încorsetată în această perioadă de Curtea de Conturi. Pe de altă parte, sponsorii sunt greu de atras la sport, legea sponsorizării nu încurajează pe nimeni să investească, iar veniturile proprii, gen drepturi TV, bilete, câștiguri financiare prin promovarea fazelor superioare sunt echivalente cu zero.
„Nu sunt adeptul pentru 1-2 excursii și cheltuieli cu oficialii. Consider că dacă vrei să joci în cupele europene trebuie să țintești fazele finale. Pe noi ne finanțează doar Consiliul Județean, iar până la urmă suntem mulțumiți că putem exista prin labirintul legilor care te pândește tot timpul„, spunea zilele trecute Gheorghe Tadici într-un interviu pentru ProSport vizavi de o viitoare participare în cupele europene, declarații care se încadrează perfect în tot contextual actual al handbalului feminin. Practic, doar cine își propune de la bun început (nu din septembrie, octombrie, ci din prima lună a unui an calendaristic) un obiectiv în cupele europene ar avea șanse să meargă și mai departe.
În rest, vorbim doar de a confirma o participare, hazard sau de un culoar bun în Europa, ceea ce n-a avut, spre exemplu, Corona Brașov în acest sezon, care a întâlnit liderul din Bundesliga, Bietigheim – una din echipele cu pretenții la câștigarea trofeului în 2017. Și toate astea în condițiile în care salariile în Liga Națională de handbal feminin nu sunt deloc mici, valoarea medie a primului „7” la fiecare club cu pretenții fiind de peste 2.500-3.000 de euro.
Când tragem linie constatăm de fapt că Liga Națională de handbal feminin, cu toate problemele cu care se confruntă, nu este chiar atât de puternică precum am fi tentați să credem la prima vedere, doar pentru că CSM București și încă 1-2 echipe, pe ici pe colo, mai aduc din afară câte 1-2 jucătoare importante.
Dacă scoatem Liga Campionilor din calcul, unde în general sunt câteva echipe care au adunat „crema” Europei, constatăm că România este singura națiune din Big 7 – clubul care „scutește” echipele românești de a juca în Challenge Cup – fără echipe în Europa
Reprezentante în Cupa EHF (ranking pentru sezonul 2016-2017)
- 1. Danemarca – 2 (Nykobing, Randers)
- 2. Ungaria – 2 (Alba Fehervar, Erd)
- 3. Rusia – 3 (Rostov, Lada, Kuban)
- 4. Norvegia – 2 (Glassverket, Byasen)
- 5. Germania – 4 (Leipzig, Bietigheim, Metzingen, Oldenburg)
- 6. Franța – 2 (Brest, Nantes)
- 7. România – 0
Toate cele șapte națiuni continuă competiția în Liga Campionilor, Danemarca și Ungaria chiar cu câte 2 reprezentante: Esbjerg, FC Midtjylland (Danemarca), Gyor, Ferencvaros (Ungaria), Astrakhan (Rusia), Larvik (Norvegia), Thuringer (Germania), Metz (Franța), CSM București (România).
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?