Au învățat de la noi, iar acum ne dau lecții. Cum a ajuns Franța cea mai bună echipă din lume la handbal masculin

• Naționala Franței de handbal masculin a cucerit 15 medalii la turneele finale în ultimii 20 de ani, dintre care două titluri olimpice, patru titluri mondiale și trei titluri europene

Franța a ajuns cea mai bună din lume în handbalul masculin și aproape de vârf în sectorul feminin pentru că are la bază un sistem care produce jucători pe bandă rulantă. În Hexagon au fost înființate 28 de Centre Naționale de Handbal. Un copil care este selecționat într-un pol costă statul, federația și familia 6.000 de euro anual.

La începutul anilor ”70, Daniel Constantini, celebrul antrenor de handbal al Franței, stătea în tribune și își lua notițe de la ședințele de pregătire ale naționalei României. Atunci, prima reprezentativă domina handbalul mondial, în timp ce „cocoșii” încercau să deslușească tainele sportului. Câteva decenii mai târziu, Franța a reușit să devină cea mai bună din lume la handbal, grație profesorului Constantini, care a reușit să adune informațiile de peste tot, le-a așezat ca pe un puzzle, iar apoi a pus pe picioare un sistem care produce rezultate pe bandă rulantă. „Nu știu cine va putea să-i detroneze în viitorul apropiat pentru că au schimbat filosofia handbalului mondial. Constantini a făcut un lexic al handbalului, astfel că până și un copil de 5 ani știe acum toate sistemele”, a spus Cornel Penu, fostul mare portar al României care trăiește de ani buni în Hexagon.

Concurență accerbă pentru atragerea copiilor la sport
În handbalul de azi, Franța este aproape imbatabilă, în timp ce România nu mai trece nici de Finlanda. Având în vedere mediocritatea în care a ajuns să se zbată  sectorul masculin, foștii campioni mondiali au venit cu o sugestie: „Noi de ce nu acceptăm să învățăm de la alții? Toate lumea știe cauzele handbalului românesc, totul pleacă de la bază, de la copii și juniori”.
Franța poate fi un exemplu. Cum au ajuns „cocoșii” cei mai buni din lume? „În niciun caz nu a fost o întâmplare. În primul rând au ajuns sus datorită educației, iar în al doilea rând pentru că au știut să se adapteze. Societățile au suferit modificări, cu atât mai mult în România, s-a ajuns la un nivel exponențial datorită infomațiilor. Ei au știut să coordoneze interesul federației de handbal cu cele de la alte sporturi. În Franța există rugby, este un sport național și toată lumea îl joacă, există fotbalul care peste tot este universal, baschetul. De ce fac referire la toate aceste discipline? Pentru că handbalul este în concurență directă cu acestea, pornind încă de la copii”, a răspuns Cornel Penu.

Franța are 600.000 de legitimați
Franța atrage copii la handbal încă de la cele mai fragede vârste, motiv pentru care federația de specialitate a ajuns la aproximativ 600.000 de legitimați! Adică de 100 de ori mai mulți decât în România. „Se începe cu metode moderne de pedagogie și de transmitere a informației sportive, îmbinând lovituri cu cunoștințele de handbal viitoare. Apoi, orice copil care este motivat să joace handbal ajunge cu un bagaj de cunoștințe la 15-16 ani pe care, după părerea mea, niciun sportiv din România nu-l are”, a precizat fostul portar al campioanei mondiale din 1974.

În Centrele Naționale se intră doar în urma unor selecții
În handbalul francez sunt foarte mulți legitimați, iar fiecare „licență” se plătește, după posibilități. „Familiile cu venituri mai mici au reduceri. Federația acceptă pentru a atrage foarte mulți copii. Iar în fiecare an, această legitimație se reînnoiește”, a susținut Penu. Federația de specialitate este, așadar, un for care dispune de multe fonduri și care a reușit astfel să pună pe picioare și 28 de Centre Naționale de Handbal. „Polurile sunt deja la un nivel superior, sunt avangarda echipei naționale. Aceste centre se ocupă de formarea viitorilor jucători ai primei reprezentative. Aici nu intră oricine, ci se fac selecții pe baza unor criterii bine stabilite. Trialul este cu un an mai devreme, iar copii sunt investigați din punct de vedere fizic, din punct de vedere al handbalului. În pol sunt selecționați 20-25 de jucători”, a povestit Cornel Penu.

Fostul portar al României a oferit câteva detalii de cost, dar și modul cum funcționează activitatea într-un Centru: „Un jucător, într-un an sportiv care se suprapune pe anul școlar, costă în jur de 6.000 de euro. O parte din sumă este suportată de Consiliul Regional, o parte familia, iar o alta federația prin plata antrenorilor și suplinitorilor. Copiii sunt aduși în pol duminică seara, sunt cazați la nivel de două stele, în centru își fac lecțiile, merg la școli în fiecare dimineață, iar după-amiaza au handbal. Se stă până vineri la prânz, când fiecare se întoarce acasă, la echipele de club de la care provin. Sâmbăta au în general meciuri în campionatele de juniori, iar duminică seara revin în poluri. În fiecare an, ies mulți sportivi de valoare și toți sunt integrați apoi în echipele profesioniste, în primele trei divizii„. Având propriile centre de formare, Franța nici nu mai este nevoită să aducă foarte mulți jucători de valoare din afară.

România abia a reușit să pună în mișcare două Centre Naționale de Excelență. În plus și acestea întârzie să-și arate roadele. În atare condiții, viitoarele performanțe vor fi doar rodul unor conjuncturi în cazul cel mai fericit sau deloc.