Azi s-au împlinit doi ani de la dispariția lui Marian Cozma!** Petre Cozma: „Între 3 și 6 nu dorm”

„Să vezi câte coroane frumoase i-au adus prietenii lui! Suntem
aici, la Marian, toată familia! Îmi cam tremură vocea, nu?”, ne
întâmpină Petre Cozma (foto) la capătul celălalt al firului.

Se spune că cea mai mare pedeapsă pentru un tată e să-și îngroape
fiul. Durerea devine incomensurabilă, părintele e cuprins de accese
de panică, de furie, de vinovăție și de multe alte stări
contrastante. Mai departe merg doar cei puternici. Cu sufletul
schingiuit, disperare alternată cu speranță plăpândă și dorință de
răzbunare. Uneori.

Dar Petre Cozma e adeptul teoriei conform căreia despre unele
lucruri e mai bine să nu se vorbească niciodată. „Pe mine nu mă
lasă să intru în sala de tribunal. Stau separat, într-o cameră
rece, și privesc atent la un televizor crud tot ce se întâmplă
înăuntru. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă… Dar măcar ar trebui
să aibă chipurile dezgolite, să-i vadă toată lumea”, ne prezintă
cadrele procesului Cozma senior.

Procesul va mai dura cinci ani!
Sunt orele de dinaintea comemorării lui Marian și toată familia
Cozma s-a adunat la mormântul din Cimitirul Pipera. De teamă parcă
să nu-l zvârcolească tragedia din trecut, nea Petre nu poposește
prea mult pe tema procesului care a început pe 13 septembrie…
„Ministerul de Externe nu m-a ajutat cu nimic. Procesul va mai dura
pe puțin cinci ani, pentru că trebuie acordate o mie de declarații.
Eu am încredere în statul maghiar, dar cu ce mă încălzește pe mine?
Chiar dacă îi condamnă la închisoare pe viață, mi-l aduce cineva pe
fi-miu înapoi? Fiecare cioară își plânge puiul ei”. Formulăm cu
greutate întrebarea de urmărire, iar gândurile ne zboară în toate
părțile.

S-a mutat în camera fiului
Omul e plin de tristețe și alinarea pare că nu i-ar mai aduce-o
nimeni și nimic. Nici măcar noaptea, o adevărată vânzătoare de
vise. „Ce noapte? Între 3 și 6 eu nu dorm niciodată. M-am mutat în
camera lui Marian, iar nevastă-mea doarme cu nepoțelul. Tresar, mă
iau toate gândurile și mintea-mi fuge la ce pățea băiatul meu în
acest interval orar. Și așa fac noapte de noapte. De doi ani
încoace. Totul s-a schimbat, dar nopțile mele rămân aceleași… Cum
dorm oare cei care i-au secerat viața fiului meu?”… Undeva în
Veszprem, într-o celulă, Raffael Sandor, principalul acuzat,
probabil că are somnul lin. Așa reiese din varianta lui, formulată
prin vocea avocatului: „Acuzatul susține că n-a înjunghiat pe
nimeni, nici în bar, nici pe stradă și că nu avea cuțit”. Fără
cuvinte.

>
Marian Cozma a fost înjunghiat mortal în dimineața
zilei de 8 februarie 2009 într-o discotecă din
Veszprem.