Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Japonia bate la ușă, sâmbătă, 30 noiembrie, fiind zi plină la Kumamoto, cu 12 meciuri, printre care și România – Spania (ora 11:00, Grupa C). România este singura națiune din lume care a fost prezentă la toate edițiile de până acum. Iar de-a lungul timpului a propulsat și câteva mari vedete, cum este și cazul Luminiței Huțupan-Dinu, desemnată cel mai bun portar la turneul final din 2005. De atunci, de la St. Petersburg, datează și cea mai mare performanță a naționalei tricolore din ultimii 45 de ani la un Campionat Mondial, medalia de argint cucerită sub conducerea antrenorilor Gheorghe Tadici și Dumitru Muși.
„Am format o familie, staff-ul și echipa, așa s-a născut toată această performanță. Îmi aduc aminte de finala cu Rusia (n.r. scor 23-28), dacă jucam în altă sală, tot nu le puteam bate. Urmăream din poartă echipa în atac, fetele nu aveau pe unde trece, pe unde să arunce, erau prea mari. Iar eu mă rugam să prind mingile interilor. Îmi aduc aminte de Polenova, trăgea parcă din tun, avea o forță incredibilă. La fel trăgea și Natalya Morskova, care a jucat pentru Spania și Valencia la începutul anilor 2000, avea o forță incredibilă”, a relatat Luminița Huțupan-Dinu, într-un interviu acordat pentru sportescu.ro.
„Dacă apăram o minge de la Polenova, mă durea 10 minute brațul sau piciorul”, Luminița Huțupan Dinu
Legendarul portar al României a „împins” jocul de contraatac al naționalei până la perfecțiune. Practic, minguile lansate din poartă le căuta parctic pe colege pe semicercul advers, care marcau inclusiv din aeriene. Cum a fost posibil? „Le dădeam sarcini precise, exacte, extremelor mele. Dacă arunca extrema stângă de la adversari, fugea dreapta de la noi. Le spuneam feteler: nu mă interesează, ți-o dau, nu ți-o dau, ești în buza semicercului. Eu te aștept să treci de jumătatea terenului, de acolo te distanțezi de adversar și eu te lanzez. Îmi aduc aminte de Farcău, Elisei, Nechita, Pușcașu, Vărzaru, dădeau goluri și direct din aeriană. Am avut extreme foarte bune. La St. Petersburg, cine a format-o pe Elisei în contraatacuri și cea mai bună extremă stânga de la Campionatul Mondial? Nu au ieșit Huțapan portar și Elisei extremă în echipa ideală?”, a povestit Huțupan, care a făcut sacrificii enorme pentru echipa națională. Din 1998, ea a jucat toată cariera cu un deget rupt!
„Chiar au fost momente frumoase la Mondialul din 2005, atât în exteriorul terenului, mă refer la masă, hotel, la antrenamente și nu mai zic la jocuri. Atât timp cât ai rezultate, frumusețea și plăcerea vin de la sine”, Luminița Huțupan Dinu
Luminița Huțupan a ajuns cel mai bun portar de pe Mamapond prin multă muncă (a plecat dintr-o familie cu șase copii la părți, din curtea unei școli din Piatra Neamț), bazată pe respectarea regulilor, a antrenorilor și a colegelor. Printre altele, a câștigat de trei ori Liga Campionilor, două cu Krim Ljubljana și una cu Kometal.
Sportiva a redat și un dialog „spumos” pe care l-a avut cu legendarul președinte Ioan Gavrilescu, în momentul în care a decis să plece în Slovenia după prima perioadă petrecută la Oltchim:
Gavrilescu: „Crezi că o să-ți fie bine acolo? Găsești câini cu covrigi în coadă?”
Huțupan: „Cum mi-o fi norocul! Știu că sunt portari valoroși acolo, dar cum niciodată nu mi-a fost frică pe munca mea, mă duc să-mi încerc norocul (n.r. după 5 luni și meci de meci jucat la Krim, Luminița a câștigat pentru prima dată Liga Campionilor)”.
Când a revenit acasă, Luminița l-a reîntâlnit la antrenamentele Oltchim pe Gavrilescu. „L-am salutat, l-am întrebat ce face și, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: Ce să fac, stau în fața unei campioane! Atât dânsul, cât și domnul Roibu nu mi-au pus piedică în drumul meu spre Krim. Ei n-au vrut să plec în primă fază pentru că aveau nevoie de mine. Dar pentru faptul că m-au înțeles atunci, după 6 ani m-am reîntors la Vâlcea. Rulmentul Brașov mi-a făcut o ofertă mai bună, dar am ales tot Oltchim, pentru că acei oameni nu mi-au înrors spatele. M-au primit cu brațele deschise și i-am ajutat încă 3 ani. Am avut din nou rezultate foarte bune.”
Luminița Huțupan Dinu a avut forța nativă de mică. Arunca 52 de metri la oină în clasa a patra.
Acum, Luminița este profesor la Liceul Energetic Rm. Vâlcea și așteaptă cu mare interes Campionatul Mondial din Japonia. Speră ca actuala generație să calce pe urmele generației care în perioada 2005-2008 a făcut senzație la nivel mondial, ajungând de două ori la rând între cele mai bune patru echipe ale lumii, dar și la Jocurile Olimpice din Beijing, unde România a ocupat locul 7.
Fotografii Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER