Gata cu piticii**

Debutul României a produs emoție, dar și o stare de nerăbdare.
Nu atât pentru staff-ul tehnic, suporteri, cât mai ales în
sufletele tricolorelor. De altfel, partea emotivă a fost obstacolul
major pentru România. După 51-17 cu Chile (sâmbătă), ieri naționala s-a chinuit 30 de
minute cu Japonia, dar s-a impus clar la final: 37-28.

În fața unor tribune goale, în care fondul sonor a fost
întreținut doar de suporterii români, tricolorele au defilat în
trei din cele patru reprize disputate până în prezent. Ca și mod de
manifestare, naționala României a fost pe post de sperietoare
pentru bietele jucătoare chiliene, dar a fost surprinsă în prima
repriză de asiatice. Micuțele nipone au dat năvală în defensiva lui
Radu Voina, depășită cu lejeritate, și au condus chiar și la trei
goluri în prima repriză (7-4). Impunându-se în primul rând fizic,
tricolorele au revenit însă până la pauză, când au terminat la
egalitate.

Ordine restabilită după pauză

În meciul cu Chile, Radu Voina a avut grijă să dozeze efortul
tuturor, astfel că fiecare a jucat aproape în mod proporțional
între 26 și 35 de minute. Cu Japonia, în schimb, România s-a
întrebuințat serios după pauză pentru a restabili ordinea.
Defensiva, betonată cu Vădineanu, a fost ceva mai exactă, fazele au
fost mai bine lucrate în atac, iar lucrurile au căpătat cursul firesc. Tricolorele s-au
desprins treptat, astfel că la final s-au impus cu 37-28. După două
zile, România a acumulat maximum de puncte, dar greul abia de azi
începe.

Poate că a picat această atitudine. Cred că am intrat dinainte
învingători în fața unei echipe micuțe de talie. Poate că ne
trezește această evoluție relaxată din prima
repriză
Radu Voina, antrenor România