Cristina Neagu, MVP-ul Cupei Mondiale

România a câștigat aseară pentru a doua oară Cupa Mondială, după
victoria din 2009, obținută tot în fața Norvegiei. O altă
coincidență a fost și premiul de cea mai bună handbalistă a
turneului, acordat tot Cristinei Neagu (foto).

Din cea mai bună echipă a turneului final nu aveau cum să lipsească
și câteva reprezentante. Până la urmă în „7”-le ideal și-au făcut
loc Valentina Ardean (cea mai bună extremă stânga) și Cristina
Neagu (cel mai bun inter stânga, dar și jucătoarea turneului), deși
aici s-ar fi putut regăsi lejer și Paula Ungureanu, însă
organizatorii au optat pentru Haraldsen (Norvegia).

Făcând abstracție însă de aceste superlative, ProSport trage și
câteva concluzii după prestația României la Cupa Mondială.

Linia de 9 metri solidă. Cristina Neagu, Carmen Amariei și Aurelia
Brădeanu au arătat că joacă parcă de când lumea împreună. Plusul a
fost adus și de linia a doua, Melinda Geiger, Ada Moldovan sau
Mihaela Tivadar arătând că pot fi oricând soluții pentru primul
„7”. La avantaje poate fi trecut și jocul Aureliei Brădeanu cu
pivotul Oana Manea, unul asemănător cu cel jucat nu demult de
Lecușanu – Stanca.

Poarta, ca pe vremea lui Huțupan. Naționala României a arătat la
Aarhus că este betonată între buturi. Paula Ungureanu a fost
îngerul păzitor, surpriza venind și din partea Talidei Tolnai, care
s-a ridicat la nivelul coechipierei când a fost introdusă pe teren.
Semn că primirea Luminiței Huțupan Dinu în staff își arată primele
beneficii. Stabilitatea porții a fost dată și de o defensivă bine
așezată, axul central fiind asigurat de Brădeanu – Amariei.
Surpriza Paraschiv. Extrema de la Cluj a prins în ultimul moment
lotul României, Ramona Maier și Cristina Vărzaru fiind accidentate.
Magdalena Paraschiv a jucat însă cu tupeu, fiind un real câștig
pentru națională. Extrema dreaptă a fost transformată în dese
rânduri în al doilea pivot, soluție care a dat rezultate.