Cum poate întoarce Oltchim rezultatul cu Viborg? „Inovați!”

O finală de Cupa Campionilor Europeni se câștigă nu doar prin
valoare și formă sportivă, ci și prin decizii inspirate. Rețeta a
fost testată și de voleibaliștii de la Dinamo, câștigători ai CCE
în 1981.

Dinamo a adus ultima cupă importantă a voleiului românesc în
1981, când învingea pe ȚSKA Moscova cu 3-2 în finala de la Palma de
Mallorca. Bucureștenii formau atunci un grup redutabil, poate cel
mai valoros din istoria jocului cu mingea la fileu de la noi, dar
chiar și așa victoria lor a surprins. „ȚSKA Moscova era naționala
URSS din acel moment. Tot ce aveau rușii mai bun. O echipă aproape
imposibil de bătut în acele vremuri”, rememorează Laurențiu
Dumănoiu, cel considerat un adevărat „Marius Lăcătuș” al voleiului
autohton.

„Gunther a venit cu
ideea de a schimba liniile”

ProSport a reunit patru dintre artizanii victoriei de acum 29 de
ani, pentru a afla rețeta succesului. Gunther Enescu, Laurențiu
Dumănoiu, Marius Căta-Chițiga și Marian Păușescu (foto sus, de la
stânga la dreapta) au atins și întrebarea zilei: cum poate Oltchim
să mai câștige Liga Campionilor? „Cu un an înainte, în 1980, luasem
bronzul la Olimpiadă. Ne-au bătut rușii în semifinale. Știam că
sunt mai buni ca noi, dar am inovat. Am schimbat echipa, i-am luat
tare și, până să se dumirească, aveam 2-0 la seturi”, povestește
Păușescu. Rușii s-au adunat și, următoarele două „felii” de meci,
i-au făcut arșice pe bucureșteni. „Nu mai știam de noi. Eram
bulversați, cu moralul la pământ. Noroc că a venit Gunther cu o
idee bună. Am schimbat liniile și, până să-și dea seama rușii, i-am
bătut. Așa se câștigă un meci, și cu inspirație de moment. La asta
trebuie să lucreze și Oltchim, la factorul surpriză”, punctează
Dumănoiu.

„Locul 5
la CE, o tragedie”

Ceea ce puțini știu: Dinamo și ȚSKA Moscova au disputat împreună
patru finale de CCE: 1974 (Paris), 1977 (Pieksamaki), 1981 (Palma
de Mallorca) și 1982 (Paris).

Dintre toate, românii au câștigat numai una, cea din 1981! „Am
avut o echipă de excepție, clădită în vreo 10 ani, numai din
vârfurile fiecărei generații. Atunci, un loc cinci la europene era
văzut ca o tragedie. Eram băgați în ședință și făcuți trădători.
Acum, ce să mai vorbim…”, punctează Enescu.