CUTREMURĂ‚TOR!** Artificii în cimitir pentru familia lui Marian Cozma!
Frigul din sufletul familiei Cozma, declanșat de un februarie
nemilos, persistă și iarna aceasta și se încăpățânează să stăruie
pentru totdeauna.
Și la primăvară, și chiar în cea mai fierbinte zi a lunii lui
Cuptor. Pentru că nimic nu mai poate încălzi inimile părinților,
surorilor, apropiaților și colegilor lui Marian Cozma, fostul pivot
al naționalei de handbal, ucis de câțiva țigani unguri, pe 8
februarie, la Veszprem.
Nici măcar clipele Revelionului, petrecerea lui favorită. „Nici
măcar mâncarea lui preferată, vinetele sau salata de boeuf… care
parcă nu mai au același gust”, ard cuvintele lui Petre Cozma,
părintele fostului pivot, absent pentru prima dată din casa din
Cartierul Tei, la cumpăna dintre ani…
…E 31 decembrie și ultimele ore ale anului sunt gata să treacă
prin clepsidra timpului. Luminițele din brad strălucesc ca în
fiecare an, puștanii din vecini strigă Plugușorul pe voci diferite
la poarta casei, iar doamna Cozma definitivează bucate alese, lângă
cuptor. Pe noptieră, în camera lui Marian, lănțișorul și verigheta
expediate recent de poliția maghiară dau senzația că fostul
tricolor lipsește doar momentan. Și până și micuțul Andrei, fiul
Ionelei, sora lui Marian, e îmbrăcat într-un tricou în miniatură cu
numărul 8 de la Veszprem, totul pentru a recrea parcă atmosfera
obișnuită a trecutului apropiat, din care lipsește însă chiar vocea
baritonală a lui „Păsărilă”. „Venea toată lumea la noi, era gălăgie
mare, puteam să facem chiar și o varză acră… dar Marian era
acolo”, șoptește Petre Cozma, ținând la subraț un mănunchi de
artificii. „Bombele erau preferatele lui”, întărește sora mai mare,
Ionela.
Lacrimi,
zâmbete și semne
Și pe măsură ce timpul se scurge spre 2010, puțin după ora 23:00,
întreaga familie și câțiva prieteni, cu capetele plecate, haine
închise la culoare și împovărați de nenorocirea care le-a schimbat
cursul vieții, refac călătoria cutremurătoare din urmă cu zece
luni. Spre Cimitirul Pipera, un pustiu înfricoșător, luminat la
miez de noapte doar de câteva candele răzlețe, ca niște licurici
oglindiți în păturile albe de zăpadă. „Ce frig i-o fi lui Marian
aici”, murmură un apropiat. E 12 fix și nea Petre trage salve
asurzitoare de artificii ce luminează cerul și declanșează
concomitent zâmbete triste și șiroaie de lacrimi. Coronița de brad
ce înconjoară crucea lui Marian, cunună ce simbolizează medalia de
campion din 2009 cu Veszprem, cade dintr-o dată. „E parcă un semn
că știe că suntem cu el de Revelion… dar nu se mai întoarce
niciodată acasă copilul meu”, e prima propoziție rostită de Petre
Cozma în 2010.
„În fața sălii echipei Veszprem, pe 6 februarie, va fi
dezvelit un bust al fiului meu. Totul este dureros acum. Procesul e
preconizat să înceapă în luna martie„, Petre Cozma,tatăl
lui Marian