De ce nu se face o sală polivalentă în București? S-a investit mult sau puțin în CSM București? Răspunde Alexandru Dedu, președintele FRH

În prima parte a interviului cu Alexandru Dedu, președintele Federației Române de Handbal, ați putut citi despre naționalele de handbal și despre aducerea în România a celor doi „Mourinho”, Xavier Pascual și Ambros Martin. În episodul de azi, Dedu ne spune părerea sa despre lipsa unei săli polivalente în București și explică de ce a susținut un proiect gen CSM București, cu rezultat final câștigarea Ligii Campionilor, în detrimentul unui proiect de jos în sus.

La Sports Business Academy vin oameni care vor să lucreze în sport business. Poate ar trebui să căutați și pe acolo specialiști.
Sigur că da. Noi deja am început să cristalizăm o echipă frumoasă la FRH. Sunt oameni tineri, deschiși. E ok.

Aveți departament de marketing, de publicitate?
Da, avem. Aș vrea să fie mai mare, aș vrea ca Marketing-PR-Sales să fie de sine stătător. Văd așa, într-un viitor mediu, un departament de 7 oameni. Depinde foarte mult de capacitatea de a-i plăti.

Despre ce vei vorbi la SBA?
Voi discuta mai întâi cu inițiatorii acestui proiect și voi afla ce-i interesează pe oamenii prezenți în sală. Dacă vor să discutăm despre o carieră de sportiv profesionist, nicio problemă.

În general, se vorbește despre succes, despre o carieră de succes, în sport sau în sport business…
Îmi este ușor să vorbesc despre asta, pentru că am o experiență și nu este nimic de ascuns. Ă‚sta-i avantajul sportivilor, că totul este la vedere.

„Sportul nu prea minte!”

Mai puțin salariile…
Nici măcar. N-am nicio problemă nici cu partea salarială. Sportivii au un avantaj, care poate fi și dezavantaj. Noi nu putem spune: „Lasă, mă, că o să vezi tu, o să fac, o să dreg”. Nu! Noi mâine trebuie să arătăm și să facem. Sportul nu prea minte. Și mai avem un mare avantaj, noi, sportivii. Foarte puține categorii de oameni au șansa să aibă două cariere. Pentru mine e o provocare. Dacă reușești în sport, iar apoi ai o altă carieră, mi se patre senzațional pentru o viață de om.

Mai am o temă importantă pe care ți-o supun atenției. De ce se fac stadioane de fotbal la Craiova, Târgu Jiu, Cluj, Alexandria, București, dar nu putem face o sală polivalentă? Ai discutat cu miniștrii sporturilor din ultima vreme, cu actualul ministru? Ce piedici sunt? De ce nu reușim?
Sunt discuții fără număr. În procedura de construcție a unei săli polivalente, suntem incluși și noi, pentru că suntem întrebați ce caracteristici trebuie să îndeplinească etc. De când sunt președinte, am tot semnat și trimis… Apropo, Craiova a făcut și o sală.

„Oameni gospodari la Cluj și Craiova”. Bucureștiul ce așteaptă?

Înseamnă că banii există…
Eu cred că vorbim despre oameni gospodari. Uită-te la Cluj! Ce-a devenit Clujul?

Cu doamna primar n-ai încercat să vorbești?
Bucureștiul e special. Pentru bugetul Bucureștiului, o sală de 15.000 de locuri ar fi o investiție super. Noi tot discutăm despre fântânile alea, că s-au făcut, mor de drag că s-au făcut. Barcelona are niște fântâni de mori. Noi de ce să nu avem? Dar costă. Frumusețea și calitatea costă. Ne dăm de ceasul morții câți bani s-au cheltuit… Hai să vedem bugetul Bucureștiului, care este efortul să ai o sală de 15.000 de locuri, și o să vedem că este aproape nimic. Vorbim despre a fi gospodar. Observ cu stupefacție faptul că nu se realizează ce a făcut Clujul cu acele baze sportive. Hotelurile sunt ocupate pe întreaga perioadă a anului. Toate afacerile conexe care înfloresc și cum crește orașul, pentru că există o infrastructură. Craiova la fel, umple stadionul, umple sala. Sunt modele sub nasul nostru.

Dar nu mi-ai răspuns, nu poți să vorbești cu doamna primar?
Să vorbesc ce? Lucrurile sunt mai mult decât evidente. Cât mai mare interes să ai, când ai unul dintre cele mai puternice cluburi din Europa la nivel feminin, dar care nu are identitate, nu are casa lui.

Apropo de CSM București, iată că sunt bani. S-a investit ceva în acest club.
Suma investită este mică în raport cu rezultatele avute.

„Din nimic, un club a câștigat Liga Campionilor!”

Mie mi se pare mare, față de ce probleme sunt prin București. Mie mi se pare că s-au băgat bani mulți în proiectul CSM.
Nu, deloc! Deloc! Crede-mă! Ideea e că practic din nimic un club a câștigat Liga Campionilor. Noi nu realizăm. Avem trofeul Ligii Campionilor la handbal în România.

Eu văd altfel lucrurile, să se pornească de jos și să se ajungă la trofeul Ligii Campionilor. De la copii și juniori, iar apoi să aducem jucătoare de afară.
Ca să pornești de jos, sistemul nu este ok. Și atunci, tu, ca manager, trebuie să găsești pârghiile prin care încerci să-l dregi. Pentru ca acei copii și părinții lor, care nu mai au interes pentru sport, să vină către sport, trebuie să le dai ceva de care să se agațe. Oamenii sunt interesați în momentul de față de performanță și de viitoarele beneficii ale copiilor lor. Faptul că fetele de la CSM au câștigat Liga Campionilor a făcut ca oamenii să vorbească despre handbal și să-și ducă apoi copiii spre acest sport.

Normal că sunt și lucruri bune…
Măi, omule, nu că sunt și lucruri bune… Trebuie să rupi odată griul ăsta în care ne zbatem.

Eu n-am zis să nu îl rupem, ci să fi pornit altfel.
Cum să pornești și cu cine?

Cu cine umplem o „polivalentă”

Păi cu o sală polivalentă, de exemplu.
Cu cine umpli sala aia polivalentă și cu cine joci în ea? Îți spun eu cu cine, cu Metallica, cu Scorpions. Cu cine? Ca să ai 15.000 de oameni la un meci, cu naționala și cu alte câteva echipe.

Și cu tenisul…
Și tenisul! Dar sunt singulare. Dacă nu era Halep, n-o umpleai. Dacă nu era CSM, n-o umpleai. Cu cine s-o umpli? CSM este o consecință a politicii pe care eu am început-o. Vrei să-ți spun cum și de ce?

Normal!
Nu, că m-ai provocat și trebuie să-ți dau câteva răspunsuri. Oltchim?

Oltchim – artificial.
Da, dar vorbim despre Oltchim și despre Chimistul, care au dominat handbalul feminin vreo 30 de ani.

Dar era o singură echipă.
Asta e ideea! Ne trebuie un campionat, ne trebuie competitivitate. Ca handbalul să crească, și a crescut în ultimii ani, trebuia să avem un campionat vizibil. Dar cum îl facem vizibil? Făcându-l competitiv și interesant, având vedete și rezultate neașteptate. Cum am reușit să facem asta? Dând drumul unor străini să vină să joace în România. Și masa de privitori, masa părinților care își trimit copiii la handbal cresc. În mod normal, ai dreptate, strategia trebuie să fie coerentă, multianuală, dar poate îmi spui și mie proiecte multianuale în România, investești foarte mult la bază și o să vină la un moment dat ceva sus. Cine așteaptă, nu zic patru ani sau opt ani, cine așteaptă un an în România?

Eu aș aștepta vreo 5 ani.
Bun, mâine ești șef la CSM. Cât crezi că reziști dacă nu ai rezultate? Și-am închis discuția. Și-atunci, ca să poți avea niște rezultate și ca să generezi bază, să generezi venituri pentru bază și să ai speranța punerii în aplicare a unei strategii pe care o gândești, trebuie să te folosești de uneltele pe care le ai. Și-atunci, ce-am făcut? Mă duc sus, în vârful piramidei, unde am naționala de fete, care are un potențial și are o valoare, mă duc către ligile naționale, care sunt cele mai vizibile, încerc să le urc, să le fac și mai vizibile, așa fel încât toată piramida să profite.

„Dorim ca în România să joace spuma handbalului mondial!”

Am văzut că ai introdus acum regula cu străinii de top…
Nu, nu. Nu acum am pus regula. Când am dat drumul la străini, am fost prima federație de jocuri care a pus două criterii: 1. criteriul de valoare și 2. taxe la FRH pentru aducerea străinilor. Cu cât aduci mai mulți, cu atât plătești mai mult. Eu nu pot să opresc visul unei echipe, al unei comunități, de a câștiga Liga Campionilor. Dar asta costă. Orice club trebuie să se gândească bine dacă raportul preț-calitate este ok. Acum, în noul mandat, am înăsprit condițiile calitative, pentru că ne dorim ca în România să vină spuma handbalului mondial, de la care avem de învățat și de care putem avea beneficii la toate nivelurile: vizibilitate, comportament, nivelul jocului. Nu vine Gigel de pe stradă, care nu joacă la el în țară, să câștige niște bani în România.

Și ultimul subiect: ai fost și președinte la Ligă, și președinte la Federație. Ne poți lămuri?
Este foarte simplu. Am fost președintle Ligii Profesioniste…

Mai ești?
Nu. Eu știu că atunci când îți dai demisia, nu mai ești în funcție. Cu două săptămâni înainte de a alegeri, m-am autosuspendat, cu prezentarea acestei autosuspendări la FRH, pentru că nu consideram că e corect să candidez la președenția Federației și să fiu și la Ligă. În momentul în care am fost ales președinte al FRH, a doua zi dimineață, când am venit la muncă, mi-am scris demisia din funcția de președinte al Ligii Profesioniste și m-am scos din Revisal (n.r. – Registrul general de evidență al salariaților). Conform statutului Ligii Profesoniste, unul dintre vicepreședinți trebuia să preia funcția de președinte până la noile alegeri. Eu m-am degrevat total. Noua conducere trebuia să organizeze alegeri, să înregistreze la Minister.

Și s-au făcut?
Liga n-a mai avut activitate.

Și s-a desființat?
Bineînțeles. Eu și să fi vrut nu mai aveam cum. Când se va termina procesul ăsta ridicol (n.r. – FRH a fost dată în judecată de un club din București, școala 181, care invocă incompatibilitatea lui Alexandru Dedu la alegerile din 2014 și 2018, din postura de președinte al LPH și FRH), voi cere să fiu radiat de acolo, probabil tot în justiție.

Și nu e nevoie de Liga Profesionistă?
Ba da, al dracu’! Prima și cea mai importantă regulă a unei Ligi profesioniste este ca structurile să nu fie de stat. Ori toate cluburile, în momentul de față, nu sunt structuri private.

Și până acum cum funcționa Liga?
Au fost structuri care îndeplineau această regulă.

Și acum nu mai sunt?
Păi n-ai văzut că toți se fac CSM-uri, HCM-uri, SCM-uri? Toate sunt structuri de stat cu bugetare directă de la autoritățile locale. Cum să faci Liga Profesionistă? Trebuie să se schimbe multe. În primul rând, legislația.

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.