Drumul durerii

Marian Cozma a părăsit pentru totdeauna Ungaria, acolo unde și-a găsit tragicul sfârșit.Printr-o suită de omagii, maghiarii și-au luat adio de la pivot, iar durerea a crescut exponențial în drum spre București.

Un singur punct era pe ordinea de zi a Adunării Consiliului Local al orășelului maghiar: declararea lui Marian Cozma Cetățean de Onoare. Însoțit de ambasadorul României la Budapesta și de oficialii clubului maghiar, Petre, tatăl handbalistului, a luat parte la episod cu lacrimi în ochi. Fără dezbateri, s-a trecut rapid la votul consilierilor: „pro” unanim, iar primarul Debrecenyi Janos i-a înmânat placheta părintelui lui Marian. „Împreună ne-am pierdut un fiu, dumneavoastră ca tată, noi ca și comunitate”, i-a spus edilul lui Cozma senior.

Salutul celei de-a doua familii

În timpul ședinței Consiliului Local, trupul lui Marian fusese transportat la „Veszprem Arena”, unde foștii colegi de echipă începeau să se adune pentru un ultim omagiu. Discret, cu ușile închise, în mijlocul sălii, pentru 20 de minute Cozma a fost din nou alături de cei cu care cunoscuse gloria în ultimii trei ani. „A fost un bărbat adevărat, e dureros să îl vedem așa”, a spus unul dintre handbaliști. „De acum, vom organiza o dată pe an «Cupa Marian Cozma»”, a declarat antrenorul grupării maghiare, Mocsai Lajos.

Doliu și la rivalii din Szeged

În jurul orei 15:00, cortegiul s-a oprit la Szeged. Adversarii tradiționali ai grupării Veszprem au depus flori lângă sicriu, iar cei 1.000 de fani prezenți au pus un banner: „RIP, Marian Cozma”, adică „Odihnește-te în pace, Marian Cozma”. Vali Ghionea, Adrian Petrea și Iulian Stamate, legitimați la Pick, plângeau în hohote, cu ochii pironiți în portbagajul care transporta trupul prietenului lor.

Preoți și sportivi în vamă

Alți oameni îndurerați așteptau mașina la intrarea în România. Mai multe microbuze cu juniori de la cluburi sportive arădene veniseră în echipament acolo, iar trei preoți au făcut o scurtă slujbă, rugându-se pentru sufletul lui Marian Cozma.

Plecat din Nădlac cu echipaje de poliție care deschideau drumul, cortegiul a parcurs încet primii câțiva kilometri din România. Oamenii din localitățile de graniță ieșeau tot mai mulți pe străzi, iar femeile mai în vârstă nu își mai puteau stăpâni lacrimile. La fiecare kilometru, tot mai multe mașini se alăturau coloanei oficiale.

Aradul, trezit de claxoane

La intrarea în Arad, deja sute de autoturisme mergeau în spatele dricului. Toate aveau avariile pornite, claxoanele răsunau până sus în ceruri, tramvaiele sunau și ele din clinchete. Din când în când, câte o mașină purta pe lunetă portretul lui Marian Cozma, decupat din pagini de ziare sau mesaje pline de durere. Fără a fi planificată o oprire, convoiul a staționat în fața primăriei. Tatăl lui Marian avea și un mesaj: „Nu vă trimiteți copiii de acasă, așa am făcut eu și acum îl mai văd acolo, sus”. Din respect, durere și tristețe, mulțimea a început să aplaude. Cu bătăi din palme, a fost întâmpinat Marian și la Sibiu, unde 3.000 de oameni s-au strâns într-un gest de solidaritate impresionantă să-l omagieze.

Deși a avut antemergător câte un echipaj de poliție în fiecare județ, cortegiul a ajuns la București după miezul nopții.