Edit Matei: „După generația Cristinei Neagu nu mai vine nimic din urmă. Va fi un gol mare, aria de selecție este foarte mică”
Mai mică cu doi ani decât sora sa, Maria Torok, Edit Matei este cea mai galonată handbalistă româncă la nivel de cluburi, ea având în palmares patru Cupe ale Campionilor (92-95), toate câștigate consectiv cu Hypo Viena. În plus, soția actualului primar din Vâlcea mai are în palmares două Cupe EHF, o Supercupa Europei, trei titluri și două cupe naționale câștigate cu Chimistul. A început handbalul în orașul natal Sfântu Gheorghe, apoi a ajuns la Știința Bacău, după care e evoluat opt ani la Chimistul și cinci ani la Hypo Viena (Austria). După finalul carierei, în 1996, nu a revenit niciodată în handbal și are de câțiva ani un club de copii, HCM Torok, condus alături de sora sa, Mori Torok Duca.
„Dacă soțul s-a sacrificat cât am jucat, acum mă sacrific eu, avem o afacere de famile, trebuie să rămână acolo cineva. Ca și hobby, sunt la clubul micuț de handbal, acolo fac voluntariat și antrenez când este nevoie. Mi-ar fi plăcut să rămân în handbal, am învățat multe, dar asta e soarta, nu faci mereu ce îți place” spune Edit.
- Fosta mare handbalistă a Chimistului, Edit Matei (51 ani) este acum dedicată în special afacerilor la firma pe care o conduce, însă a înființat și un club de handbal privat pentru copii, alături de sora sa, Maria Duca.
Mori și Edit Torok au fost fără îndoială cuplul de surori cel mai valoros din sportul românesc. „Cu Mori mă înțelegeam din priviri, ea era cu creativitatea, cu tehnica, eu cu forța, m-a avantajat fizicul. Am crescut lângă ea, aveam părinți simpli, am făcut schi, gimnastică, atletism. La handbal, când am văzut că pleacă peste tot cu echipa, era o motivație în plus, dar acum e greu să atragi copiii. Apoi, fiecare ne-am ales drumul, eu am mers la Hypo, unde m-am format ca om. Eu am felul meu de a fi, nu pot să mint. Dacă văd ceva, nu tac din gură. Singurul lucru care îmi pare rău este că nu am făcut copil mai devreme. Din handbal, țin minte și acum că în 96, parcă în Cupa Cupelor, am dat un pas greșit la Berbecaru la intercepție și s-au calificat adversarele”.
„După generația lui Neagu, nu vine nimic din urmă”
Fosta mare jucătoare a Chimistului spune că handbalul juvenil nu este susținut de Federație și în scurt timp nu vom mai avea jucătoare de valoare. „Am avut așteptări din partea Federației după ce s-a schimbat conducerea, au fost multe promisuni care au rămas însă la acest stadiu. Copiii încep la nivel de minihandbal, de la 7-8 ani, îi crești 3-4 ani, nu îi mai poți ține în competiții pentru că sunt foarte mari costurile. Pentru un club privat este foarte mult să ai buget 400 milioane lei vechi pe an. Sunt multe probleme, Federația ar putea ajuta prin competiții, viitorul handbalului stă în cluburile private, e greu să lucrezi cu copiii. Rezultatele se văd pe termen lung. După generația lui Neagu, nu mai vine nimic din urmă. Va fi un gol mare, aria de selecție este foarte mică. Este acea echipă de junioare, campioană mondială în urmă cu un an și jumătate, dar fetele deja s-au dispersat, iar în campionatul nostru joacă doar Laslo. Trebuia găsită o soluție să joace împreună în Liga Națională, poate pentru Centrul de Excelență. Dacă nu joci între 18 și 21 de ani, te termini la vârsta asta, nu trebuie să pui banii pe primul loc. Iar antrenorii tineri din România nu au fost susținuți, asta e un alt minus pentru federație, trebuie trimiși și ei la specializări”, crede cea mai galonată handbalistă a țării.
„Am ales bine să joc pentru Hypo și Austria”
Edit Matei nu regretă faptul că a jucat șase ani și pentru naționala Austriei, ea fiind naturalizată la scurt timp după transferul la Hypo Viena, acolo unde a avut condiții de excepție, câștigând de patru ori Liga Campionilor. Până în 1990, a evoluat în 176 de meciuri pentru România, în care a înscris 398 de goluri. Apoi, a evoluat în 104 de meciuri pentru Austria, în care a înscris 399 de goluri. „Au fost reacții negative, dar la vremea respectivă am argumentat foarte bine de ce am jucat pentru Austria și s-a dovedit că am avut dreptate. Am ales bine și nu îmi pare rău. În țară nu m-am simțit apreciată, am fost condiționată, la vremea respectivă, la Chimistul, mie nu îmi dădeau drumul să plec, dar altora da, nu mi s-a părut corect. La federație părea că le e totuna, plus că eram 3-4 interi stânga. Nu eram de neînlocuit cum era Târcă, care era pe dreapta singură pe post. La Hypo, acum 15 ani avem tehnica studiului video al adversarului meu, abia acum a apărut la noi! În Austria se lucra mult și la mentalul jucătorului, am făcut inclusiv sporturi extreme și am jucat în scenete de teatru în fața publicului, toate dezvoltă caracterul și personalitatea jucătorului”.
HCM trebuie să crească progresiv
Edit Matei este nelipsită din tribună la jocurile echipei locale, HCM Râmnicu Vâlcea, pe care o susține de lângă soțul său. „HCM trebuie să o ia pas cu pas, în primul an să evite retrogradarea, anul acesta să fie 8-9, la anul să mai crească. După mine, jucătoarele sunt supraevaluate în handbalul intern, dar sunt foarte puține. Dar vorbim de salarii de mii de euro, eu vin din mediul privat, știu cât câștigă un anagajat al meu și ce face pentru un salariu mult mai mic. Dacă vrei mii de euro, du-te afară și joacă, dar acum s-a întors roata, vin jucătoarele de afară în țară. La noi, echipele sunt susținute de Primării, afară au sponsori, dar eu cred că toată lumea are dreptul să beneficieze de bani de la autoritățile locale, nu numai o ramură sportivă. La noi, la Vâlcea, mereu s-au format jucători, e păcat să cumperi jucătoare, când poți avea în ograda ta. Campionatul intern s-a întărit, Baia Mare și CSM sunt de departe rupte de restul echipelor, apoi există un nucleu de 7-8 formații care sunt cam la egalitate”.
Articol scris de: Adi Georgescu, Râmnicu Vâlcea
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?