EURO 2014 | Interviu cu Alexandru Dedu despre cum vrea să revoluționeze handbalul românesc. Mesajul transmis tricolorelor după înfrângerea cu Norvegia: „Poate la anul vom ieși campioni mondiali”

• Alexandru Dedu participă în aceste zile la primul său Campionat European în calitate de președinte al Federației Române de Handbal. A mai făcut acest lucru ca handbalist, în urmă cu două decenii, când naționala masculină încă reprezenta ceva la nivel continental.

Pentru că nu s-a recuperat total după accidentul de motocicletă din luna august, Dedu face naveta între Oradea și Debrecen, fiind forțat să recurgă la drumuri din două în două zile. „Periodic, trebuie să merg la medic să-mi curăț rana de la picior pentru a nu se infecta. Mă simt însă mult mai bine, am trecut peste ce era mai dificil”, ne mărturisește șeful handbalului românesc, care a trecut prin cel puțin 10 intervenții chirurgicale, de mai mică sau mare amploare după acel moment nefericit. Faptul că nu este încă mobil îl deranjează cel mai tare. În rest, Alexandru Dedu a rămas un optimist incurabil și la 10 luni după ce a fost ales președitele Federației Române de Handbal: este convins că sportul pe care îl păstorește va arăta altfel peste câțiva ani. Deznodământul turneului final din Ungaria și Croația îl va ajuta doar să accelereze anumite proiecte.

• Alexandru Dedu a acordat un amplu interviu ziarului ProSport, în care a vorbit despre echipa națională, despre proiectele de viitor, dar și despre un subiect încă fierbinte pe plan intern, Cazul „Ecusoanele”.

În ultima perioadă ați fost aproape de echipa națională, atât cât s-a putut. Ce concluzii ați tras?
Mi-a plăcut foarte foarte mult atmosfera din sânul echipei naționale încă de la Cluj, una normală, civilizată, de bună înțelegere. Mă aștepam însă la un joc mai bun în compania Norvegiei (n.r. scor 19-27, în meciul de debut de la Euro), rezultatul m-a supărat foart tare. Am avut o discuție cu fetele după meci, în care le-am spus că sunt foarte supărat, dar că știu că nu asta le este valoarea lor și că aștept să o demonstreze.

Le-ați transmis ceva anume?
Le-am spus: „Fetelor, indiferent de rezultatul de la acest Campionat European, voi tot fetele noastre sunteți și o să stăm tot împreună și o să merge către alte victorii. O viață de sportiv nu stă într-un meci, nici măcar într-un turneu. Toți ne dorim mai mult”. Asta le-am trasmis fetelor pentru a le lua de pe umeri o povară pe care oricum au cărat-o. Fiți convinși că în noaptea aia ele nu au dormit. Vreo trei, când am vorbit cu ele, deja erau cu lacrimi în ochi. Și m-am bucurat foarte tare pentru că asta înseamnă că le pasă.

Fotografii: Sebastian TĂ‚TARU

Ați stat în toată această perioadă și în țară. Care au fost reacțiile, spre exemplu, după înfrângerea cu Norvegia?
Reacțiile din țară au fost mai mult decât civilizate. Clar că există oameni mai vehemenți, mai virulenți, dar mi-ar plăcea să se îndrepte către mine, să lase echipa în pace, întrucât este un început de Campionat European și încercăm să scoatem din el cât putem. S-a văzut și în tribună, să fii condus cu 10 goluri și suporterii să te aplaude, asta înseamnă un nivel de civilație fantastic. Și sunt convins că așa a fost și în țară. Vrem nu vrem suntem cam cea mai laureată echipă din ultimii 20 de ani. Noi ne-am făcut treaba și o să ne-o facem în continuare.

Depinde mult viitorul handbalului de acest turneu final? Cu băieții suntem destul de joc, naționala de fete ține încă steagul sus…
Clar că un rezultat bun ar ajuta handbalul, ar grăbi niște lucruri, s-ar face niște pași mai rapizi. Dar o carieră nu stă într-un meci, nici într-un turneu final. Poate că vom avea timp să ne pregătim puțin și mai bine și la anul, la Campionatul Mondial să ieșim campioni mondiali, de ce nu? S-au întâmplat astfel de lucruri și cu adversarii noștri.

Nu vă e teamă că s-ar putea să nu ne mai calificăm la Mondiale nici cu fetele?
Eu sunt foarte optimist și am să mă bat să se întâmple acest lucru. Chiar dacă va fi să întâlnim Franța, Norvegia o să le batem. Sunt foarte convins că și echipa masculină o să facă niște figuri frumoase într-un viitor apropiat. Problema noastră este să ajungem să fim destul de potenți financiari, să ajungem să investim în viitoarele generații. Acolo este problema. Din păcate, sunt obligat din punct de vedere al legislației din România, sportul nu este o prioritate, să fac o creștere atipică a brandului handbal, cum îmi place mie să spun, din vârful piramidei spre bază. Produsele cele mai bune și cele mai vizibile în momentul de față sunt campionatele naționale și echipele națiponale. Prin ele încerc să atrag parteneri. Banii care vin de aici să-i îndrept către juniori.

„Eu am început să fac niște lucruri și am început să fiu contestat, că de ce am început să fac lucrurile respective, că nu au nicio treabă cu sportul aparent”

Cum vi se pare faptul că echipe precum Danemarca, Norvegia, Suedia au câte 12-15 oameni pe lângă staff-ul echipei, iar noi avem doar antrenorii?
Această idee să știți că nu este din Europa, nu este nici măcar din handbal, ci a fost preluată din America. O echipă de baschet din NBA are 30-40 de membri în staff, pentru că este nevoie de ei. Sunt specializați, fiecare pe câte ceva, toți pun cărămizile acelea pentru performanță. Am văzut filmul făcut de Wisla Plock, după victoria cu FC Barcelona, care este de pe altă planetă. Vedem turneele Final 4, niște evenimente de îți pică părul și citesc comentarii, discuții, în care oamenii spun că suntem la ani lumină. Băi ce bine ar fi să fie așa și la noi. Perfect, hai să facem! Eu am început să fac niște lucruri și am început să fiu contestat, că de ce am început să fac lucrurile respective, că nu au nicio treabă cu sportul aparent. Vrem acolo, dar noi nu facem nimic, mai mult decât atât punem bețe-n roate pentru că există o anumită dereglare în sistem. Este clar că orice modificare în sistem naște disconfort, asta o știm cu toții. Dar ca să ne fie tuturor mai bine, haideți să punem osul la treabă.

Cine vă contestă, sistemul? E greu să schimbați sistemul?
Nu este vorba de a schimba sistemul, ci de a-l îmbunătăți.

E greu să-l îmbunătățiți?
Este pentru că există o oarecare latență și focusul meu este pentru fani, pentru spectatori. Acela este motorul. Ai spectatori, ai parteneri, poți să investești și se pornește roata. În momentul de față, handbalul a fost făcut pentru că trebuia făcut. Eu trebuie să-l conving pe spectator să se uite la un spectacol, la un show, să se simtă bine, să mănânce un sandwich bun, să asculte o melodie bună, să vadă transpirație, să vadă bucurie. În momentul acela sportul va crește. Cine nu înțelege că sportul este un show și trăiește prin spectatori și telespectatori, atunci acela va dispare.

„Haideți să ne uităm la polonezi, e simplu. Ce era Polonia acum 10 ani, la fete și băieți?” 

Simțiți că handbalul din România este adresat mai puțin spectatorului și mai mult interesului personal?
Atenție, eu nu vorbesc de interes personal…

Dar parcă este prea puțin adresat spectatorului, îndreptat către show…
Da, pentru că există o oarecare latență, din păcate lumea, din cauza grijlor zilnice, s-a îndepărtat de fenomen. Trebuie să-i aducem pe spectatori înapoi.

Prin show, spectacol, probabil că vor veni și banii. Cam în câți ani veți avea primele rezultate?
Haideți să ne uităm la polonezi, e simplu. Ce era Polonia acum 10 ani, la fete și băieți? A venit Wenta, un mare jucător, un mare antrenor, a fost băgat în seamă, a fost ascultat și acum ce avem? O echipă națională de băieți care bate fără probleme Germania și este la medalii la turneele finale, avem o echipă de fete care ne-a bătut pe noi anul trecut și care este mai mult decât civilizată. La masculin au două echipe în Liga Campionilor și în curând vor face pasul către Final 4. În 10 ani au făcut aceste lucruri! Cu muncă, cu dăruire, cu interes comun, se poate.

Aveți un model după care vreți să conduceți handbalul românesc?
M-am inspirat din multe locuri. Nu mi-am condus niciodată viața după un singur model. M-am uitat în stânga, în dreapta și am niște instincte foarte bune, știu foarte clar unde vreau să ajung, știu și cum. Ideea este că sunt lucruri care nu le pot face de unul singur și nici nu este bine să fac așa ceva.

Ce spune despre campioanele mondiale la junioare

Vreau să vă întreb despre campioanele mondiale de la junioare. Nu vi se pare că foarte puține au fost promovate la Liga Națională după acest moment rar?
Dar nu este de pe altă planetă acest lucru. Este o mare diferență între juniori și seniori, mai ales când campionatul nostru este acum foarte puternic. Singura diferență o face valoarea. Laslo are valoare, joacă de 2 ani. Nu era campioană mondială înainte și a jucat. Bazaliu, în afară de CSM și cele trei de sus, poate să joace în orice echipă titulară fără nicio problemă. Valoarea o să le impună.

Aveați însă mai multe așteptări, să fie promovate?
Știam că nu o să se întâmple așa. Faptul că, prin natura funcției mele, aș putea vorbi cu un club să joace mai mult, dar nu imperativ, ci civilizat, asta am să fac. În schimb nu pot impune niciunui club să ia o jucătoare și să o bage.

Știați că Muntenegru, din naționala de junioare, are deja patru jucătoare la lotul mare, după ce au fost promovate în țara lor devreme?
Foarte bine, excepțional! Au o strategie, un selecționer care a gândit așa. Eu pe parte de selecție niciodată nu am să mă bag. Antrenorul face selecție, dar răspunde și pentru rezultat.

În final v-aș întreba despre Cazul „Ecusoanele”. Rejudecați cazul?
Am primit o hârtie de la Minister, am avut o discuție cu doamna Tocală, trebuie să primim o hârtie oficială din partea dânșilor pe care noi o vom lua în calcul. Din câte am fost eu informat, doamna Tocală nu a avut toate datele în mână pentru a lua o decizie. Eu aștept ca Minsiterul să ia o decizie vizavi de acest lucru, iar dacă va ajunge în Consiliul de Administrație o să judecăm cazul.

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?