Anja Andersen ține strâns în brațe o bluză neagră de trening, la fel cum un copil își strânge la piept jucăria preferată de pluș. Vorbește relaxat, cu zâmbetul pe buze, și își privește doar ocazional interlocutorul în ochi.
Alege un punct fix în spațiu la care se uită parcă hipnotizată în timp ce își explică planurile pe care le are la Oltchim. Stăpânește impecabil engleza și, în rarele momente când simte că nu-și poate exprima exact gândurile, se folosește de tot ceea ce are la îndemână pentru a se face înțeleasă.
„M-am schimbat foarte mult în ultimii doi ani, am descoperit lucruri noi despre mine și pot să spun că sunt o altă persoană acum”, explică Anja cu un calm tipic nordicilor. Antrenoarea venită la Oltchim să câștige „mai mult decât Liga Campionilor” ne-a permis, timp de câteva zeci de minute, să aruncăm o privire în universul ei.
Anja, care sunt primele impresii despre România? Hei! Asta e o întrebare pentru cineva care n-a mai văzut până acum țara voastră, dar să știi că eu am fost de foarte multe ori în România! E un loc fantastic!
Dar, totuși, destul de diferit față de Danemarca… Știi cum stau lucrurile: fiecare dintre noi avem posibilitatea de a ne alege în viață drumul care ne convine. Altfel, suntem cu toții la fel, danezi, români, nu contează. Aici se face diferența, dacă alegi să faci ceea ce îți face plăcere sau nu. Ești cunoscută ca o persoană cu un temperament vulcanic, crezi că te poți adapta în România? Eram! În ultimii ani am învățat foarte multe despre mine și cred că sunt un alt om, cumva diferit față de ceea ce eram în trecut. Nu cred că o să am vreo problemă în a mă adapta aici.
„Handbalul poate fi sportul numărul 1 în țara voastră!”
Momentan, te împarți între Danemarca și România… E doar o fază incipientă, va veni și timpul în care voi sta mult mai mult alături de fetele de la Oltchim. Dar, deocamdată, simt că e nevoie de mine și în altă parte, că pot fi de folos nu doar aici. Ar fi fost foarte ușor pentru mine să vin aici și să câștig Liga Campionilor, dar eu vreau mult mai mult. Îmi doresc să las ceva în urmă.
E deranjant faptul că ai venit într-o țară în care handbalul nu e un sport foarte mediatizat? Față de Danemarca, unde e sport național… Tu crezi că la noi a fost așa dintotdeauna?! Te înșeli! Fotbalul era sportul numărul 1 și în Danemarca până să apară generația de handbaliste din care am făcut și eu parte. Noi am început să câștigăm trofee, să aducem publicul în săli, iar acum handbalul a devenit sportul național.
Crezi că același lucru poate fi valabil și pentru România? Victoriile pot face acest lucru posibil! Eu cred că e posibil ca handbalul să ia fața fotbalului.
„Anul viitor putem câștiga Liga Campionilor”
Se spune că marii jucători nu reușesc să ajungă antrenori pe măsură din cauza că le cer elevilor să joace așa cum o făceau ei. Te-ai lovit de această problemă la începutul carierei? Nu! Eu percep altfel meseria de antrenor. Tehnicianul nu e cel care îți spune ce să faci, pentru că asta o poate face oricine. Ci e omul care te ajută să îți descoperi resursele interioare, să găsești soluțiile potrivite pentru a-ți valorifica potențialul. Pentru mine, handbalul e ca o poveste de dragoste și realizez lucrul acesta în fiecare zi când sunt la antrenament și descopăr noi exerciții și noi metode de pregătire. Sunt un om norocos!
E corectă percepția oamenilor care te privesc ca pe piesa lipsă din puzzle-ul Oltchimului? Acea piesă care poate câștiga Liga Campionilor. Sunt 23 de piese în acest puzzle! Oamenii trebuie să înțeleagă că orice lucru măreț se realizează în timp. Sunt foarte multe echipe care au avut un potențial incredibil, dar care n-au realizat nimic tocmai din cauză că n-au avut răbdare. Eu am zis așa: Oltchim poate câștiga Liga Campionilor. Nu anul acesta, ci sezonul viitor! Dacă vom reuși chiar din primul sezon, va fi incredibil, dar planul este pentru anul ce vine.
„Sunt fanul lui Pep Guardiola
La fel ca Barcelona la fotbal… (râde cu poftă) Guardiola e antrenorul meu preferat! Într-un an și jumătate, Oltchim va juca handbal așa cum Barcelona joacă fotbal.
Ce alți oameni din sport îți plac? Phil Jackson și Michael Jordan, iar din fotbal ar fi cei trei de la Barcelona: Messi, Xavi și Iniesta. Și da, e echipa mea preferată, dacă asta urma să mă întrebi. (râde)
Din handbalul actual cine îți calcă pe urme? (stă puțin pe gânduri) Bojana Popovic! Am lucrat cu ea timp de cinci ani, am ajutat-o să progreseze, să găsească acele soluții despre care îți spuneam mai devreme. E o chestie ciudată: chiar dacă a fost mereu una dintre cele mai bune, Bojana n-a luat niciodată titlul de cea mai bună jucătoare a lumii.
Dar Cristina Neagu? De ea voiam să zic acum! E tânără, e deja în vârf, și cred că în câțiva ani oamenii se vor înghesui să o vadă. Mi-am dat seama de potențialul ei uriaș din discuțiile avute. Am văzut la ea aceeași dragoste pentru handbal pe care o am și eu.
Cine este Phil Jackson? Un model pentru Anja Andersen este Phil Jackson, unul dintre cei mai mari antrenori din istoria NBA-ului. Americanul a căpătat o reputație de invidiat după zece ani în care a antrenat Chicago Bulls, timp în care a cucerit și șase titluri. În următorul deceniu, Jackson a trecut pe banca celor de la LA Lakers, echipă alături de care a câștigat alte cinci trofee.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER