Naționala de handbal feminin a adus mari satisfacții în ultimii ani, dar tot ea este și cea care năruie speranțele în meciuri „imposibile”, pierdute pe final. „Actorii” principali au vorbit pentru MEDIAFAX despre blocajul psihologic, despre nevoia sau nu a unui psiholog în echipă sau despre lideri.
Naționala feminină a României este singura din lume care a participat la toate turneele finale ale Campionatului Mondial, începând cu 1957, inclusiv cel care se desfășoară în Serbia și de la care tricolorele au plecat cu fruntea plecată, eliminate în optimi, de Polonia. O echipă pe care România a învins-o pe unde a prins-o, dar care a dat o lecție și a arătat, la fel ca alte adversare de-a lungul timpului, că un meci durează 60 de minute, iar motivația, pregătirea fizică, cea mentală și respectarea sarcinilor de joc sunt factori decisivi în obținerea unei victorii.
Echipa României are în palmares trei medalii mondiale: aur în 1962, respectiv argint în 1973 și 2005. Ultima a fost obținută cu același antrenor pe banca tehnică, cel care a condus-o și la CM din Serbia, Gheorghe Tadici. Aceeași echipă a României a înregistrat și o clasare greu de digerat pentru iubitorii acestui sport, locul 17, la CM din 2001.
Revenind în prezent, vineri se dispută semifinalele la Campionatul Mondial din Serbia. Printre echipele calificate se numără și Polonia, care după România, a mai făcut o victimă cu renume, vicecampioana mondială en-titre, Franța. De asemenea, campioana mondială Norvegia a fost eliminată în sferturi, la fel ca și alte echipe cu pretenții la medalii, cotate serios la casele de pariuri, gen Ungaria, Germania, Spania, Muntenegru.
România a revenit acasă cu sentimente amestecate, după o prestație excelentă pe alocuri, dar modestă când era focul mai aproape de degete, adică în momente decisive. Obiectivul său era ieșirea din grupe și apoi, cât mai sus. Chiar se putea. A intervenit, într-un fel sau altul, blocajul psihologic, cel „binecunoscut” de fanii tricolori din multe alte meciuri. Cele zece minute fără gol în meciul decisiv cu Polonia au schimbat totul.
Despre blocajul psihologic vorbesc jucătoare, jucători – pentru că o cădere mentală nu se întâlnește doar în handbalul feminin – antrenori, președintele FR Handbal, Cristian Gațu, dar și psihologul care a fost alături de naționala feminină până în urmă cu un an.
„Încrederea înseamnă să reușești, să joci tu bine, abia apoi ajuți echipa”
Violeta Popa a fost alături de echipa națională feminină începând cu 2009. Din 2004 face psihologie sportivă, are un cabinet în București, iar până a ajunge lângă națională a fost alături de echipa masculină Steaua București, care a cucerit în 2006 Challenge Cup.
„Am făcut o lucrare de cercetare pe stresul pre-competițional înainte să încep să profesez, dar nu a băgat-o nimeni în seamă. Noi suntem tributarii unei idei greșite legată de psiholog. Iar determinarea sportivului sau antrenorului de a reuși singur ne îndepărtează de rezultatele dorite. Handbalistul, ca orice mare sportiv din lumea asta, are nevoie permanentă de psiholog. Sportivul trebuie să-și poată menține gândurile sub control, să aibă o părere bună despre el, cu o stare bună emoțională. Chiar și așa, pot apărea probleme. Dacă sportivul este supărat, poate fără motiv pentru cei din jur, el este dezechilibrat”, explică Violeta Popa.
Ea este de părere că antrenorii nu pot fi psihologi și spune că orice „supărare personală” afectează jocul unui sportiv.
„Totul se rezumă la a reuși, a juca bine, la puterea ta de a face, de a te ajuta într-un moment de stres, apoi să-l ajuți pe cel de lângă tine, din echipă. Nu e suficient să știi ce ai de făcut, ci să și faci ce știi. Antrenorii nu pot fi și psihologi. Orice supărare, de ordin familial, colegial, influențează. Aceste persoane afectate încep să nu mai facă parte din echipă, nu se mai concentrează, poate chiar să îi ia pe cei din jur peste picior, se simt nedreptățite, apar frustrări„, spune ea.
Violeta Popa declară că relația sportiv-psiholog se construiește în timp. „O relație se omogenizează în timp între sportivi și specialistul în știința minții. Nu înseamnă că psihologul poate înlocui altceva, poate face echipă cu antrenorul, cu echipa sau cu un sportiv, separat, dar nu înseamnă că nu este alături de acest tot unitar. Nu e vorba doar de sportivi. Dacă ar fi să te gândești la un moment din viața ta, simplu, ușor, ieșeau toate foarte bine. Apoi, apare rutina, când vine un examen mai greu, o ștachetă mai înaltă, nu o mai poți trece, ești prea obișnuit cu ce a fost anterior. Sportivul ar putea trece peste examenele, meciurile mai grele, dacă are o încredere de sine susținută interior”.
Psihologul spune că la CM din Serbia din aceste zile a remarcat blocaje psihice în mai multe meciuri ale României. „Au fost blocaje psihice în echipa României, nu doresc să intru în amănunte, să spun la care meci și cine. Nu doar la noi se întâmplă. Noi avem jucători de excepție, chiar dacă există și factori perturbatori”.
Violeta Popa a povestit că la ediția din 2011 a CM a vorbit cu antrenori de la alte echipe din elită, care au în permanență psihologul în staful tehnic, cum consideră că ar trebui să aibă și echipa României. Ea mai spune că echipa României nu are un lider în teren, un lider care nu se „alege”, ci se formează.
„În Brazilia, în 2011, am vorbit cu antrenorii mai multor echipe din Europa, care au în staf un psiholog. Le este aproape în permanență, nu doar în perioada meciurilor. Cred că și pentru echipa României ar trebui să fie la fel. Le cunosc pe fete de atâția ani, chiar și cu junioare am lucrat, dar cred că e nevoie de timp într-o legătură de acest fel. La Mondialele de acum, mă gândeam că vom juca finala, la cum le știu pe fete. Dar au nevoie și de un lider, iar liderii se formează, nu se aleg. Toți sportivii sunt lideri, pozitivi sau negativi. Nu întotdeauna însă liderul negativ trage echipa în jos. Sunt și lideri pozitivi. Din actuala echipă le-aș putea da exemple pe Cristina Neagu, Oana Manea sau Valentina Ardean-Elisei”, a încheiat Violeta Popa.
Radu Voina: Căutăm explicații după ce se termină războiul, e stilul nostru, românesc
Violeta Popa a lucrat la echipa națională feminină până la finalul anului 2012, inclusiv cu actualul antrenor Gheorghe Tadici. Cea mai îndelungată perioadă a fost însă cea în care antrenor era Radu Voina, România obținând cu el pe banca tehnică, în 2010, medalia de bronz la Campionatul European. Acesta este de părere că psihologul are rolul lui în echipă.
„Noi căutăm explicații după ce s-a terminat războiul. E stilul nostru, românesc. Câștigi un meci, ești campion mondial sau vezi cu cine joci finala, chiar presa face așa, dacă pierzi, ești nimic. Probabil, că și de această dată, la acest Campionat Mondial, a fost un blocaj psihic. Cel care răspunde, antrenorul principal, trebuie să accepte un sprijin profesionist. Multe echipe din elita mondială au acest psiholog la echipă. Noi apelăm în criză, asta e diferența, și vrem ca din trei ședințe să avem rezultate. Sportivii români sunt în general reticenți la așa ceva, dar alte echipe mari au acest psiholog care face parte din lot de la nivelul junioratului. Noi vrem ca într-o zi să facem totul”, a spus Voina.
Fostul antrenor al naționalei consideră că psihologul este acceptat de sportive doar într-o anumită măsură cu adevărat. „Ponderea în pregătirea psihologică sportivă este 99 la sută pregătire psihologică de sport și 1 la sută personală. La noi este invers. S-a văzut reticența jucătoarelor când eram la echipă. Cele care au avut probleme personale au acceptat psihologul, unele nu acceptă deloc, iar altele participă doar ca «mobilier», pentru că așa trebuie. Dacă nu acceptă, se face mai mult rău decât bine. Din păcate, la noi antrenorul consideră că le știe pe toate, apare un eșec, se dă vina pe tot felul de factori. Se aruncă vina pe alții. Nu avem puterea să acceptăm”.
Radu Voina a povestit și cum a fost în 2010, când România pierduse cu Suedia în semifinalele europene, dar a reușit apoi să câștige medalia de bronz: „Dezamăgirea a fost mare în 2010, după ce am ratat calificarea în finala Europenelor și nu s-a dormit în acea noapte, urma să jucăm finala mică, cea mai ingrată finală. S-a stat până aproape dimineața de vorbă și cu psihologul. Am câștigat a doua zi, dar dacă nu ieșea, se spunea că n-a avut niciun rost. Sunt convins că fetelor le-a folosit, au intrat pe teren și au câștigat bronzul. Trebuie să ne debarasăm de românismul nostru. Noi căutăm o formulă ideală de specialiști la națională. Nu se mai poate ca un singur om să le facă pe toate. Pentru mine nu există principal și secund, ci doi antrenori, care se sfătuiesc, chiar dacă doar unul vorbește”.
Antrenorul spune că nu doar psihologul, ci și preparatorul fizic este important, însă niciunul dintre specialiști nu trebuie să fie alături de echipa națională doar cu câteva zile înaintea marilor competiții. Voina a făcut și un „staf ideal” pentru România.
„Medicul specializat, preparatorul fizic, care lipsește cu desăvârșire, și care, poate, este cea mai importantă persoană din staf. Și acest psiholog, dar nu luat cu o zi înainte de competiție, ci unul care să urce cu generația respectivă, să cunoască toate problemele jucătoarelor de-a lungul anilor. Chiar dacă ar fi la mijloc grave probleme personale. Analist video mai trebuie, iar peste tot staful, o persoană care sa fie conducător de delegație, care trebuie să asigure toate condițiile. Și acum, referitor la CM din Serbia, trebuie să analizăm de ce s-a ajuns la această situație, nu doar să vorbim despre rezultatele României. Din păcate, Romania începe să piardă și ultima generație de jucătoare, care a dus în spate toate rezultatele din ultimii ani. Și, e păcat!”, a conchis Voina.
Tadici: Accept psiholog, dar să fie unul pentru echipă, nu individual. Or, România, nu are așa ceva, am căutat!
Actualul antrenor al naționalei feminin, Gheorghe Tadici, a colaborat cu psihologul Violeta Popa la turneul final al Campionatului European din 2012, dar spune că e nevoie de un specialist în „grupuri sportive, în echipe”, nu doar pentru discuții individuale și a renunțat la colaborarea cu aceasta.
„Sunt două probleme, de fapt. Nu avem psihologi pentru grupuri sportive, adică echipe, ci doar pe pregătire individuală. Am avut psiholog la Europene, nu a avut niciun efect, mi s-a părut și mie și stafului medical și unei părți din jucătoare, pentru că au fost și fete care aveau acel psiholog și în plan personal și îl agreau. Am căutat psihologi pentru echipe, nu sunt specilizați pe așa ceva la noi, cum au țările nordice. Nu au psiholog nici echipele Rusiei, Franței, Germaniei sau Ungariei. A doua problemă. Nu cred că un psiholog poate să mai facă ceva la ora competiției. Poate veni o perioadă îndelungată, în pregătiri, cantonamente, meciuri amicale. La noi, psihologii se urcă în avion și vin, iau contact cu ele înaintea competiției oficiale, când mai tare le bulversează. Un psiholog are nevoie de minimum două ore pe zi din programul echipei. Se dă peste cap tot programul echipei în zi de competiție, când ai meci sau poate vii după un meci”, a spus Tadici.
El recunoaște că problemele personale ale jucătoarelor sunt foarte importante și influențează jocul. „Problemele personale sunt importante și influențează multe handbaliste, nu neapărat ale naționalei, dar sunt foarte afectate de o situație personală, de divorț, copil bolnav etc. Pentru unele, sunt niște traume peste care trec foarte greu. Am discutat cu unele dintre ele, problemele le afectează foarte tare în pregătire și la turnee finale. Din păcate, sunt destul de puține care nu au probleme, iar în aceste situații, da… văd necesară prezența psihologului, dar cum am spus. Unul specializat pe grupuri sportive, care ne ajute cu ce avem de făcut acolo, per total, la competiție, nu doar să discute despre problemele personale cu fiecare jucătoare”, este de părere antrenorul naționalei.
Gheorghe Tadici mai spune că blocajul psihic se întâlnește nu doar la echipa României, dând exemplul campioanei mondiale en-titre, Norvegia, care a fost eliminată în sferturile de finală la CM din Serbia.
„Este o problemă care se întâmplă la toate echipele, nu doar la cea a României, iar cel mai recent este exemplul Norvegiei, care are un staf de 12 persoane, inclusiv un psihoterapeut și încă doi specialiști în domeniu, iar unul în reflexoterapie. Cu toată pregătirea lor de ani de zile, nu mai departe de meciul pierdut cu Serbia în sferturi, au avut vreo 12 minute fără niciun gol. Mai mult, și Norvegia, ca noi, a avut superioritate numerică și nu a reușit să marcheze. Ține de concentrare. Sunt de acord că jucătorul trebuie să aibă încredere în el, să se simtă capabil sub toate aspectele, dar plec de la ideea că, dacă fizic nu corespunzi, degeaba ai psihic. Dacă în atac nu poți depăși apărătorul sau invers, asta se întâmplă din motive de putere fizică, iar apoi cazi și mental”, a afirmat Tadici.
Selecționerul a exemplificat și diferențele din pregătirea echipei naționale, față de acum 6-7 ani, care în opinia sa era mai completă și dădea rezultate mai bune.
„Noi ne tot ducem spre psihic și neglijăm calitățile motrice ale sportivului de azi. Față de cei de acum 8-10 ani, sportivii de azi stau destul de slab la acest capitol, iar lucrurile se vor înrăutăți mai târziu, pentru că volumul de muncă la copii, juniori și tineret a scăzut cu 40-50 la sută și va scădea și mai mult. Copiii vin la handbal fără să facă în clasele primare educație fizică, fără să știe măcar să alerge și nu acceptă volum mare de pregătire. Adică din 7-8 antrenamente pe săptămână s-a redus la 3-4. În strategia viitoare trebuie să se revină la ce se întâmpla între 1998 și 2006, când în prima parte de pregătire, naționala făcea un stagiu de 10-12 zile pregătire în luna iulie, în nisip și în sală de forță, la mare, după trei zile de pauză 10-12 zile la munte, se lucra mixt și afară pe munte, și în sală, tehnico-tactic. Adunam în jur de 28-30 de zile de pregătire, după care finalizam cu 4-6 jocuri de verificare. Cu o asemenea bază poți să intri în programul de toamnă, septembrie-decembrie și știi că jucătoarele au baza de pregătire. Coroborat cu ce fac la cluburi, se rezolvă menținerea tonusului”, este de părere Tadici, care mai spune că nu jucătoarele sunt de vină pentru că nu li se face un program de pregătire adecvat, de încărcătură.
De asemenea, el precizează că unele handbaliste nu mai acceptă o astfel de pregătire îndelungată și nici cluburile nu le mai dau drumul la astfel de stagii. „Stagiile de vară din 2013 au fost anulate la presiunea cluburilor”, a adăugat antrenorul naționalei.
Tadici mai spune că antrenorul nu are prea multe variante, când jucătoarele sunt în teren și ratează în situații clare de gol. „Federația a fixat obiectiv calificarea la turneele finale de Europene și Mondiale până în 2015 și calificare la JO din 2016. Sigur că la Mondiale am venit cu un obiectiv suplimentar de a ieși din grupe. Am fost pe locul 2 în grupă, chiar foarte bine, s-a dovedit că n-a fost întâmplare jocul cu Polonia, am avut ca și alte echipe, o lipsă de luciditate, nu am putut să dăm goluri din situații clare. Nu mă disculp sub nicio formă, dar ce poate antrenorul în situații de 1-1, când antrenorul e pe bancă, nu în teren?”.
Gheorghe Tadici a mai spus că nu-l poate convinge „nimeni” că prezența unui antrenor străin pe banca României rezolvă ceva și nu agreează nici naturalizarea unor jucătoare străine, pentru că astfel „s-ar pierde identitatea”.
Handbalistele Aurelia Brădeanu și Cristina Neagu nu cred în blocajele psihologice
Aurelia Brădeanu, cea mai experimentată jucătoare din lotul României care a participat la CM din Serbia, este tranșantă în privința ideii de blocaj psihologic sau prezența unui psiholog la echipă.
„Poate pentru alte fete e nevoie, pe mine personal nu mă ajută cu nimic, sunt deja matură. Și, acum, să fim sincere: psihologul bagă mingea în poartă de la 6 metri? Dau exemplul Norvegiei, care a avut și ea 10 minute fără gol în meciul cu Serbia, fiind eliminată. Au o gramadă de psihologi în jurul lor și, la ce le-a folosit? Am avut și noi psiholog la echipă, dar în cazul meu, nu mă ajută cu nimic. Noi, oricum, nu am fost obișnuite cu psiholog, dacă pleci de mic ca jucător cu psiholog, poate e altceva. În momente cheie ale jocului, în teren, tu trebuie să iei decizii singură, nu psihologul îți dă soluția, nici antrenorul de pe bancă de multe ori nu reușește. Trebuie să ai reacție rapidă când se întâmplă. Doar că atunci când câștigi meciurile nu te mai gândești de ce s-a întâmplat, ci doar când pierzi te întrebi”, a spus Brădeanu.
Ea consideră că o posibilă cauză pentru eșecurile, uneori inexplicabile, ale naționalei ar fi și lipsa bucuriei jocului, lipsa unei descărcări. „La noi ar putea fi și lipsa unei bucurii a jocului, din cauza presiunii permanente. Vedem la celelalte echipe, care chiar dacă sunt conduse și pierd, se bucură pentru orice gol, se descarcă, nu stau cu capul în pământ ca noi de fiecare dată. În concluzie, cred că singura care mă ajut cu adevărat, sunt eu”, a declarat Aurelia Brădeanu.
Cristina Neagu, jucătoarea care a marcat 10 goluri în meciul decisiv cu Polonia și care este considerată una din cele mai bune handbaliste din lume, are un psihic puternic. Își dorește ca la echipa României să revină bucuria de a juca handbal și spune că nu prea crede în noțiunea de blocaj psihologic.
„Nu prea cred în blocajele psihologice. Ca jucător pe teren, când începe să vină adversarul peste tine, vine și frica. Începi să gândești prea mult în loc să joci handbal: dacă ratez, dacă pierd, dacă nu iese cum aș vrea? Cu Polonia nu am dat gol 11 minute, nu știu dacă a fost blocaj în atac, dar noi nici nu ne apăram, veneau peste noi și aveau din ce în ce mai mult moral. S-a format ideea că pierdem doar pe final. E vorba uneori de câteva minute. Poate și faptul că a fost meci decisiv și-a pus amprenta, ne gândeam că dacă pierdem, mergem acasă„, a declarat Cristina.
Ea este de părere că nu e nevoie de un psiholog permanent la echipa națională, dar că „uneori” ar fi binevenită prezența acestuia. „De exemplu, psihologul pe care l-am avut anii trecuți mi-a plăcut foarte mult. Încerca să ne relaxeze un pic, ne scotea din presiunea competiției și stres. Poate n-ar fi o idee rea să avem uneori un psiholog lângă noi. La echipa de club nu avem psiholog, e o comunicare foarte bună, cu staful medical, antrenorii. Am avut și noi momente grele în sezonul acesta de Liga Campionilor, dar toată lumea ne-a încurajat. Am rămas surprinsă de felul în care s-a pus problema, mă așteptam la presiune mare, cum e la noi. Așa că, la echipa națională, cred că ne lipsește și bucuria jocului, dar și o comunicare mult mai bună”, a încheiat Neagu, care joacă la Buducnost Podgorica, în Muntenegru, echipă calificată în grupele principale ale Ligii Campionilor.
În partea opusă se situează ca opinie fosta handbalistă Carmen Amariei, dublă câștigătoare de Liga Campionilor cu echipe nordice și care se află la primul an de antrenorat, activând la echipa SCM U Craiova. Ea consideră imperios necesară prezența psihologului la echipa națională, chiar și la cele de club.
„Ne confruntăm cu blocajul psihic la echipe de club și la națională. Antrenez abia din acest an, dar deja m-am lovit și eu de blocaj. Cred că scade concentrarea din cauză că te simți ca jucătoare pe val și mai ai doar 10 minute și câștigi. Este o prea mare încredere și scade concentrarea. Contează greșelile individuale care destabilizează întreg colectivul. Din păcate, acum la echipa națională nu există acel lider de echipă care să poată lua inițiativă în acele momente și să aibă autoritate asupra întregii echipe. Liderul este acel jucător care este ales de echipă, care se impune prin joc, dar și prin încrederea pe care i-o oferă antrenorul. Dacă antrenorul ar greși cu o decizie, acel lider ar avea puterea să colaboreze din teren cu antrenorul”, a spus Amariei.
Fosta componentă a naționalei consideră că un alt „dușman” al reprezentativei ar fi starea de automulțumire după un succes. „Un psiholog are nevoie de 3-5 ani pentru a-și face simțită prezența. Nu prea acceptăm un psiholog la echipele noastre poate și pentru că ne considerăm prea puternici, le știm pe toate. Psihologul trebuie să fie permanent alături de jucătoare, nu doar la un turneu final, când deja e târziu. La aceste Mondiale, după meciul câștigat cu Ungaria s-a instalat starea de automulțumire în echipa noastră. Ne automulțumim că am câștigat cu Ungaria, am închis gurile rele, cum ar veni, a urmat Polonia, pe care o bătusem în alte meciuri dinainte, părea ușor. Dar n-a fost. După victoria cu Ungaria trebuia ca echipa să rămână conectată, pentru că abia începea Mondialul la nivel înalt. Cred că lipsa de concentrare și automulțumirea sunt factori negativi care au influențat deznodământul”, a încheiat Carmen Amariei.
Cristian Gațu, pro-psiholog la echipele naționale
La rândul său, președintele FR Handbal, Cristian Gațu, spune că a suferit destul după meciuri pierdute pe final și consideră că prezența unui psiholog la echipa națională este benefică.
„Am suferit și eu, ca fiecare, după meciuri în care s-au înregistrat astfel de blocaje. Din păcate, acum avem doar un psiholog la Centrul de Excelență de la Râmnicu Vâlcea și unul care pendulează oriunde e nevoie. Am și preparatori fizici, dar singurul care a solicitat a fost Centrul de Excelență. Ce pot face mai mult dacă nu sunt solicitați? Am luat măsuri, există o grilă a indemnizațiilor zilnice, în care sunt prevăzute posturi de psiholog și de preparatori fizici, important este să fie acceptați”, a spus Gațu.
El este de părere că blocajul psihologic în timpul meciurilor oficiale apare pe fondul insuficientei pregătiri fizice, la fel ca selecționerul Tadici, dar spune și că psihologul care a lucrat la echipa națională feminină nu a mai fost dorit la finalul anului trecut.
„Blocajul e bazat pe o nepregătire fizică. Când nu mai poți mental și nu te mai țin nici picioarele, ai probleme. Au fost atâtea exemple la nivelul echipelor naționale. Psihologul care a lucrat cu fetele de la lot nu a mai fost dorit de la finalul anului 2012. Eu am avut ideea de a aduce psiholog la echipa națională, dar trebuie să fie dorit. Pe de altă parte, nici nu există colaborare între antrenorul echipei naționale și cluburile de la care provin jucătoarele. Acesta ar fi principalul motiv, poate. Există niște fișe individuale, în care să fie trecute observații ale antrenorului naționalei când pleacă jucătoarele la cluburi. La băieți s-au făcut, la fete, nu, din ce știu”, a comentat Gațu, care nu-și poate lua gândul de la eliminarea României în optimi. „Polonia a jucat extraordinar. Le-am avut în buzunar, dar mai erau 10 minute și am pierdut. Nu e caz unic, dar la noi e o boală națională, ca și atacarile în superioritate numerică. Noi nu dăm gol, vin adversarele în inferioritate numerică și dau ele”, a încheiat președintele FR Handbal.
Și la băieți se dorește psihologul în staful tehnic
La naționala masculină, lucrurile sunt văzute clar. Antrenorul Eliodor Voica, dar și doi dintre componenții de bază ai echipei, Valentin Ghionea și Rareș Jurcă, spun că prezența unui psiholog este necesară. Un alt handbalist, fost component al naționalei, dar care a jucat și s-a stabilit în Franța de ani buni, Rareș Fortuneanu, consideră că un psiholog nu e necesar dacă jucătorii sunt educați încă de la juniori în spiritul echipei și al comunicării în echipă.
„În general, este nevoie de un psiholog la o echipă, dar în handbalul românesc este o necesitate. După cum știm, în handbalul românesc, fie echipă de club sau fie echipa națională, se lucrează sub o presiune foarte mare, care este zilnică. Și cumulată cu problemele zilnice ale fiecărui jucător sau antrenor în parte se ajunge la un blocaj psihic în momentele decisive. De aceea, cred că nu se poate trece peste și eu o consider o problemă generală. Sunt multe de discutat pe această temă și cred în același timp că se pot găsi soluții, pentru a nu mai avea regrete după marile competiții”, consideră Valentin Ghionea, handbalist la Wisla Plock, în Polonia, cu care a făcut furori în Liga Campionilor.
Extrema dreaptă a naționalei spune că și la echipa sa de club intervin momente dificile, dar sunt rezolvate mai ales datorită comunicării. „Desigur, există momente dificile și la echipa mea de club, dar cred ca trecem repede peste, deoarece există comunicare și colaborare între conducere, staf tehnic și jucători, toți fiind pe aceeași lungime de undă și în același timp având același obiectiv – performanța”.
Valentin Ghionea este de părere că „blocajul psihic se întâlnește mai des la naționala masculină, deoarece fetele au calitatea de a juca bine și de frică”.
Un alt component al naționalei, interul dreapta Rareș Jurcă, cel care joacă la campioana Elveției, Kadetten Schaffhausen, cu care evoluează de ani de zile la nivel înalt în cupele europene, a declarat că handbalistul, în general, cu atât mai mult cel român, are nevoie de un psiholog.
„Jucătorul de handbal are nevoie de un psiholog, cu atât mai mult jucătorul roman, și cu atât mai mult la echipa națională. Echipa națională este cea mai înaltă treaptă a unui sportiv, acolo se ajunge la niște realizări – Mondiale, Europene, Olimpiadă – care sunt visul fiecărui sportiv! Clar, există și cupele europene la cluburi, dar acolo e altceva, nu intervin factorii naționalism, patriotism, tricolor. De ce spun jucătorul român în special? Nu pentru a întări ideea generală, gen românii sunt proști, nu știu nimic, nu pot nimic, lumea a treia. Ci pentru că sportul din România în prezent reflectă situația din țară, din interior spre exterior, și atunci e greu să vii în fața unor «amărâți» de sportivi și să spui: «Acum faceți voi bine și nu ne mânjiți imaginea pe acolo pe afară». De aceea, cred că sportivul român, pentru a fi mai bun, pentru a câștiga pe toate planurile, trebuie să facă tot ce e posibil, să se agațe de orice șansă și, da, să accepte să fie consultat și de un psiholog”.
Rareș Jurcă a povestit și despre cum sunt văzute momentele critice la echipa sa: „Există și zile mai puțin reușite, în care omul nu câștigă întotdeauna și atunci, pentru a nu aluneca într-o parte nefavorabilă, se încearcă o comunicare mai strânsă în interiorul echipei, antrenamente cu un nivel de concentrare mai înalt, se organizează ieșiri cu echipa, de exemplu la masă, la un biliard/bowling, care înseamnă un pic de relaxare mentală, o deviere de la handbal, dar punându-se accentul pe relațiile interumane și îmbunătățirea lor”.
Handbalistul care evoluează în Elveția consideră că la băieți e mai greu, pentru că nu au „rezultatele fetelor din ultimii ani, măcar niște calificări acolo, și, de aceea, cred că încrederea și puterea mentală nu sunt la cel mai înalt nivel”.
„Vorbind din experiență proprie, cred că este nevoie de un psiholog la echipa națională, și la băieți, și la fete. Am simțit-o pe pielea mea în ultimii ani, atunci când psihologul Cristian Răducanu a apărut la echipa națională și trebuie să-i mulțumesc, am avut foarte mult de învățat de la el. Metodele de lucru, cum acționa, cum ne-a ajutat și cum a reușit niște schimbări rapide, într-un timp atât de scurt, a fost senzațional”, a încheiat Jurcă.
În schimb, Rareș Fortuneanu susține că psihologul nu e necesar la nivelul echipelor naționale și explică de ce. „Nu cred că e nevoie de psiholog la nicio echipă națională. Totul pleacă de la modul în care sunt crescuți jucătorii/jucătoarele de mici și de la felul în care li se induce noțiunea de a fi învingător, iar apoi, la nivel de seniori, e de datoria antrenorului să întrețină acest lucru și să îl speculeze la maxim în funcție de caracterul și personalitatea fiecăruia”, este de părere jucătorul care se află în Franța de ani de zile, unde s-a și stabilit, jucând într-unul din cele mai puternice campionate din lume.
Rareș Fortuneanu vorbește în continuare de importanța unui lider în echipă, a cărui datorie, dincolo de talentul în handbal, este de a „avea mintea limpede”. „Aș minți dacă aș spune că aici nu sunt astfel de crize, dar se întâlnesc foarte rar la acest nivel. Fiecare echipă are un lider în teren și datoria acelui lider este de a avea mintea limpede în aceste situații de blocaj psihic și de a mobiliza toată echipa. Bineînțeles că antrenorul trebuie să găsească soluțiile tactice. Din păcate, echipa României nu are acel lider, acea minte limpede. Nici în teren, dar mai ales în afara terenului”, a spus handbalistul.
El crede că blocajul psihologic intervine la fel la ambele echipe naționale ale României. „Totul pleacă de la mentalitatea de învingător, care trebuie indusă copiilor când încep handbalul. Eu am început un curs de antrenor și toate exercițiile pe care le facem cu copiii sunt pe bază de duel, cine câștigă, e răsplătit, iar cel care pierde are o pedeapsă de făcut. În felul acesta se selectează cele mai puternice caractere”, a explicat Rareș Fortuneanu.
Jucătorul stabilit în Franța a făcut referiri și la felul în care este văzut eșecul în România, față de Franța, în care echipa națională feminină, eliminată tot de Polonia, la fel cum s-a întâmplat cu tricolorele la CM din Serbia, a fost lăudată și încurajată.
„Am văzut doar ultimul meci al fetelor la Mondiale și, într-adevăr, a fost un blocaj în ultimele 10 minute, dar această echipă poloneză a eliminat la două zile după meciul cu noi, Franța. Deci este o echipa foarte bună și nu trebuie să fie o tragedie că am pierdut. În presa franceză sunt doar cuvinte de laudă la adresa fetelor din echipa Franței și încurajări că în viitor va fi mai bine. Spre asta trebuie să tindem și noi”, a încheiat sportivul.
Eliodor Voica: E nevoie de psiholog, asta e cap de afiș în gândirea mea de antrenor
Antrenorul naționalei masculine, Eliodor Voica, este adeptul cooptării psihologului în handbal. „Este foarte adevărat, există blocajul psihologic, constatăm că acum și la case mari se întâmplă, vezi eliminarea campioanei mondiale, Norvegia. Nu se aștepta multă lume ca Norvegia să aibă blocaj mental, dar uite că se întâmplă. E o criză ce intervine în momentele jocului, la care jucătorii nu găsesc soluții rapide și bune. Ar trebui să ne uităm la cei mari, Norvegia la fete și Danemarca la băieți, au pățit și ei, dar să învățăm din aceste eșecuri. Avem și noi experiențele noastre triste. Ar trebui discutat mai mult între jucători, pentru că noi, antrenorii, putem interveni până la un punct în joc, adică acel time-out. După care treaba tot în teren, la jucători, rămâne. Depinde de tăria fiecaruia”, spune Voica.
Și antrenorul reprezentativei masculine este de părere că blocajul psihologic se întâlnește și la băieți, și la fete. „Psihologul este foarte bun la echipa de handbal, și pentru antrenor, și pentru jucători. Psihologul poate fi văzut ca o supapă în anumite situații, diferite de jocul în sine, la factorul uman mă refer. Antrenorul are de gestionat mai multe caractere decât un jucator. Cred că acest blocaj se întâlnește și la naționala de fete și la cea de băieți. Nu sunt excepții, deși băieții ar trebui să aibă un plus, e 50-50, așa cred. Asistăm la blocaje care sunt pur și simplu inexplicabile. Niciun jucător nu se mai gândește în acele momente la probleme personale, la cât lapte bea copilul de acasă, de exemplu, atunci adrenalina este maximă în sânge, e o încordare psihică și nervoasă la cote alarmante, cred că e o chestie biologică mai mult, nu blocaj psihologic„, explică Eliodor Voica.
El povestește că a trecut prin situații în care la time-out s-a „lovit” de jucători ca de zid. „Nu erau atenți la ce spun, aveau pupilele dilatate și concentrarea era maximă, pur și simplu era clar că vor face ce știu mai bine instinctiv, când se întorc pe teren. Puteam să le spun și că nu există ecuația lui Einstein, nu ar fi procesat informația, nu reacționau. Și atunci, știu că trebuie să le spun orice ca să-i calmez, să-i scot din acea stare, însă nu e ușor. Ca o concluzie personală: echipa națională are nevoie de un psiholog. Asta e cap de afiș în gândirea mea de antrenor”, a încheiat tehnicianul naționalei masculin.
Un alt antrenor, de această dată danez – Jakob Vestergaard – care a luat contact cu handbalul românesc în sezonul trecut, conducând Oltchim Râmnicu Vâlcea, laudă potențialul enorm al naționalei României, dar și trimite „săgeți” spre staful tehnic.
„Potențialul României este enorm. Echipa are jucătoare excepționale pe fiecare post, tinere, dar și experimentate. Dar, vorbind strict de Mondialele din Serbia, e nevoie să ai în lot un inter dreapta de meserie ca să iei medalia de aur, Geiger sau Vizitiu, de exemplu. Dacă e nevoie de un psiholog? Depinde și de antrenorii echipei. Oricum, în Danemarca, noi nu am fi acceptat clasarea pe locul 10 cu o echipă atât de bună”, a spus Vestergaard.
Naționala feminină a României a revenit în țară la începutul săptămânii, după ce a fost eliminată în optimile CM din Serbia, de Polonia, care s-a calificat ulterior în semifinale, chiar dacă era considerată outsider. Fetele au un gust amar, pentru că au crezut cu adevărat în „va fi bine de data asta”, după ani de zile în care meciuri pierdute fără explicații raționale le-au afectat pe toate planurile.
La rândul lor, băieții s-au reunit pentru meciurile din turul I preliminar al Campionatului Mondial din 2015..
Ambele echipe naționale sunt iubite de români, fetele aflându-se în prim-plan și grație calificărilor la turneele finale de Europene, Mondiale sau Jocuri Olimpice.
Totuși, decăderea treptată la nivelul rezultatelor la fete sau ratarea calificărilor la turneele finale în cazul băieților nu au răspunsuri clare sau măcar plauzibile. Se fac analize după fiecare participare la turneele finale, există nemulțumiri pe toate planurile, despre care însă nu vorbește nimeni public, se evită reforme, chiar dacă asta ar presupune și încercarea de a se lucra cu antrenori străini, iar treptat neîncrederea în succes lovește la toate nivelurile. Poate această neîncredere care crește pe zi ce trece este cel mai mare dușman al handbalului românesc. România nu mai intră pe teren cu pieptul înainte, ci cu fruntea aproape plecată și o încordare care nu are nimic de-a face cu bucuria sportului. Intră parcă și cu o spaimă permanentă de eșec.
Mulți dintre fani au devenit ironici, sătui de atâtea speranțe și de strigat Hai România! Iar jucătoarele și jucătorii naționalei speră din ce în ce mai puțin că-și vor încheia cariera cu o medalie la gât, indiferent că au 30 sau 18 ani.
Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER