Trupa lui Eliodor Voica a condus sezonul de la un capăt la altul, dar în minutul 43 s-a văzut condusă cu 19-18 și a tremurat pentru titlu până spre minutul 54, când Asoltanei a scăpat pe contraatac și a marcat pentru 23-20. CSM București a avut forță la 9 metri în primul rând în acest joc decisiv, iar finala a fost decisă de câțiva factori importanți, în viziunea ProSport:
Apărarea lui Dinamo a decis finala. Voica a riscat pe final un joc cu trei schimbări între atac și apărare
Forța lui Dinamo în întreg sezonul a start în linia de 9 metri, Șandru – Diaw (Ragot) – Vrankovic, însă la ultimul meci tocmai acești oameni au fost anihilați de apărarea lui CSM. Sau au ajuns la final sleiți, cazul lui Vrankovic în special, care nu a avut schimbare în momentele în care abia își mai trăgea sufletul. De altfel, mărturie că Dinamo nu a avut randamentul de altădată la 9 metri stau chiar cifrele. Jucătorii menționați au marcat doar 36% din golurile echipei, mult sub procentajul obișnuit. Cu alte ocazii, acesta ajungea și la 70%!
Pe lângă o linie de 9 metri destul de obosită, Dinamo nu a avut nici poarta din primul meci al finalei, spre exemplu. Irimuș a avut câteva parade importante, însă acesta a acuzat un blocaj la spate, astfel că și randamentul lui a fost mai scăzut. De altfel, titularul postului a și fost înlocuit în partea secundă, atât cu Makaria, cât și cu Grigoraș, dar Milosevic în special nu a putut fi ghicit, când a trimis „bombardamente” pe poartă. Și totuși, Dinamo a câștigat la final cu 2 goluri.
Puterea de luptă a venit de la apărarea dinamovistă, acolo unde Diaw, Savenco, Mousavi și Răpciugă în repriza a doua erau în stare să „mute” și munți pentru a-și bloca adversarii. În ultimele 14 minute, CSM București a marcat numai 3 goluri, două însă din aruncări de la 7 metri. Eliodor Voica a preferat în ultima parte a jocului să facă nu mai puțin de trei schimbări între faza de apărare și cea de atac, preferând să joace totul pe cartea apărării, acolo unde echipa încă mai avea putere să lupte. Tocmai această defensivă de fier a reușit să producă și unul dintre cele mai importante goluri: Diaw a făcut intercepție, iar Asoltanei a marcat pe contratac pentru 23-20. În plus, Șandru și Vrankovic au reușit să-și mai tragă sufletul pe bancă și să aibă astfel luciditatea să lovească decisiv în ultimele 7 minute, fiecare cu câte un gol.
Momentul lui Ibrahima Diaw
Momentul decisiv al jocului a venit însă chiar la intrarea în minutul 59 și a fost dictat … din teren! Ibrahima Diaw, francezul care are un mare merit pentru atmosfera din vestiar de la Dinamo, a făcut un semn evident către portarul Grigoraș. I-a cerut să facă schimbarea cu Ionuț Irimuș la o aruncare de la 7 metri, capitol la care Nicușor Negru a fost remarcabil până în acel moment, chiar dacă de fiecare dată a preferat să tragă la poartă de la … 8 metri! Atunci însă, Irimuș a acoperit poarta și l-a obligat pe jucătorul de la CSM să tragă în bară. Scorul a rămas 25-22, iar sala a izbucnit în urale. Abia atunci în Ștefan cel Mare începuse să „miroase” a titlu, întrucât adversarii le-au dat mari dureri de cap.
Ce s-ar fi făcut Dinamo fără suporteri?
Un al treilea aspect extrem de important au fost suporterii. Dacă n-ar fi fost o mobilizare a fanilor de la fotbal, poate acum am fi vorbit de o „dublă” a celor de la CSM București, fete – băieți. Dinamo și-a „îmbrăcat” sala în alb și roșu la meciul de titlu, evoluând în fața unor tribune arhipline și într-o atmosferă de vis, cum rar se vede într-o arenă sportivă. Strategic, suporterii nu au mai stat în peluză, ci la tribuna a doua, de unde au putut pune o presiune mai mare pe adversari. Chiar și în momentul în care CSMB a venit peste Dinamo în repriza a doua, avantaj preluat în minutul 41 (scor 18-17), suporterii și-au făcut treaba și nu și-au lăsat favoriții să se „scufunde”. Până la urmă, dinamoviștii și-au luat energia de a lupta până la capăt tocmai din tribune, iar puterea a fost evidentă în apărare. La final, firesc cele două părți au sărbătorit împreună, terenul fiind invadat parctic de suporteri, care de ani de zile așteaptă un titlu la „jocuri sportive„. Dacă nu a fost să fie la fotbal, a venit la handbal, după o pauză de 11 ani. Iar visul grupelor Ligii Campionilor nu mai este deloc un hazard, ci o realitate.
CSM București a dus greu cu patru jucători sub 23 de ani
Dinamo trebuie felicitată pentru titlu, dar în aceeași măsură și CSM București pentru modul cum a luptat. Până la urmă, diferența a fost făcută de câteva detalii, chiar și de arbitraj conform reacțiilor oficialilor CSMB în timpul partidei. Dar din această luptă pasionantă nu a avut de câștigat decât handbalul masculin. Tocmai această bătălie internă ar putea să dea naștere și unei naționale, care să conteze din nou pe plan internațional. CSM București a dus greul cu trei jucători români sub 23 de ani, Negru, Rotaru și Militaru, ultimii doi în special în apărare, în timp ce Dinamo a fost explozivă cu Asoltanei și Șandru. Dacă îi mai adăugăm pe Irimuș și Iancu (al 4-lea jucător sub 23 de ani de la CSMB), la înălțime pe tot ansambul seriei finale, deja avem un schelet al naționalei masculine.
Dinamo – CSM București 25-23 (13-11)
Irimuș, Grigoraș, Makaria – portari; Asoltanei 5, Băluț, Șandru 5, Ragot 2, Diaw, R. Răpciugă, Vrankovic 3, Vancea, Cîmpan 2, Zulfic 4, Mironescu, Savenco 4, Mousavi. Antrenor: Eliodor Voica
Iancu, Blazevic – Negru 8, M. Răpciugă, Milosevic 6, Marijanac 1, Mojsovski 2, Simovic, Humet 4, Stavrositu, Kostadinovic 2, Constantinescu, Rotaru, Stamate, Militaru, Novanc. Antrenor: Zvonko Shundovski
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER