Material publicat în ediția tipărită săptămânală ProSport, distribuită în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
România a devenit de curând noul „El Dorado” al handbalului feminin din Europa. Sau „Mecca”, după cum a fost caracterizată Liga Națională de Mette Klit, antrenoarea daneză care a preluat zilele trecute echipa CSM București. Toate aceste comparații nu sunt forțate într-o perioadă în care grupările potente financiar din România achiziționează pe bandă rulantă campioane mondiale și olimpice.
În ultimele zile au fost oficializate nu mai puțin de șase transferuri de jucătoare care în urmă cu aproximativ două luni și jumătate câștigau Campionatul Mondial în Serbia. Patru brazilience, Mayssa Pessoa, Franca da Silva, Deonise Cavaleiro și Ana Paula Rodrigues, au fost anunțate la CSM București, iar alte două sud-americance , Alexandra Do Nascimento și Barbara Arenhart, au semnat pe câte două sezoane la HCM Baia Mare. Liderul la zi din România reușise să-și asigure ceva mai devreme și serviciile unei campioane olimpice, Camilla Herrem. Toate aceste jucătoare sunt însă doar câteva vârfuri din handbalul european, care exportă către România și alte nume cu CV-uri la fel de stufoase.
Handbalul feminin, popular și bun pentru imagine Cum este posibil totuși ca o țară care suferă din punct de vedere economic, care a alocat pentru tot sportul un buget de aproximativ 14 milioane de euro să facă asemenea achiziții de marcă? O primă explicație ar fi că handbalul feminin are o cotă de popularitate foarte bună în România, însă este mai puțin dezvoltat în lume raport cu sectorul masculin. Țări precum Germania sau Franța, a căror putere economică nu este discutabilă, se axează strict pe partea de băieți. Cota de popularitate aduce automat și un capital important de imagine în contul celor care direcționează resursele către handbal. Sponsorii principali în majoritatea cazurilor din Liga Națională sunt Consiliile Locale și Județene. Cu bani mult mai puțini cheltuiți decât la fotbal se pot construi echipe puternice de handbal, astfel că se poate ataca inclusiv fazele finale ale Champions League.
Sub baschet și volei ca sume de bani la nivel global Lucrurile pot fi privite și dintr-un alt punct de vedere. Handbalul este o disciplină sub baschet sau volei din punct de vedere al banilor cheltuiți la nivel global. Cele mai consistente bugete din sportul favorit al românilor la nivel de echipe nu depășesc 3,5 milioane de euro pe continent. Gyor și Vardar Skopje sunt cele mai bogate cluburi, între cele două și restul competitoarelor fiind o prăpastie de cel puțin 1,5 milioane de euro. În schimb, în voleiul sau baschetul feminin, la vârf, sunt grupări care au și mai mulți bani la dispoziție pentru a face performanță.
Salarii medii de 3.000-3.500 de euro pentru un prim „7″ Tot mai multe cluburi de Top din Europa au dificultăți să-și continue activitatea. Astfel, foste campioane ale continentului, precum Viborg (Danemarca), Krim Ljubljana (Slovenia) sau Hypo Viena (Austria) nu-și mai permit să plătească pentru a juca la cel mai înalt nivel, nici măcar contracte de câteva mii de euro pe lună. De aceste probleme au beneficiat chiar echipele românești HCM Baia Mare și CSM București, care și-au acontat handbalistele de care aminteam. Sunt însă și alte team-uri din România care oferă salarii atractive pentru un jucător de handbal. Până la locul 9 în Liga Națională, cu unu-două excepții, media salariilor pentru primul „7″ este de 3.000-3.500 de euro net. Adică peste nivelul campionatelor din Franța, Germania, Spania iar lista poate continua. Un exemplu solid în acest sens este chiar Alisson Pineau, cea mai valoroasă jucătoare a Franței, care în 2012 venea de la un salariu de 3.000 de euro pe lună primit la Metz la unul de patru ori mai mare la Oltchim. În concluzie, deși pare o situație incredibilă, handbalul românesc chiar pare dispus să profite de criza econonică existentă pe continent în domeniu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER