În cinci ani, Brăila a ajuns în coasta granzilor Oltchim și Rulmentul

Finalul meciului de sâmbătă, dintre HC Dunărea și Rapid, a declanșat la Brăila o adevărată fiesta. Locul trei, medaliile de bronz și prezența echipei dunărene în ediția viitoare a Cupei Cupelor reprezintă o performanță neatinsă de o altă echipă de seniori în istoria handbalului brăilean. 
“Proiectul HC Dunărea” a fost început de antrenoarea Alexandrina Soare în urmă cu exact cinci ani. Atunci, ambiția și pasiunea pentru a face performanță a finanțatorului Ionel Antihi (prin societatea TMUCB) au convins-o pe antrenoarea originară din Galați să vină la Brăila și să preia o echipă ce se zbătea de mai bine de două decenii în mediocritatea eșalonului secund.
Sanda a convins câteva nume grele din handbalul intern să vină alături de ea și s-a apucat de treabă. Cu Dana Goldic, Marinela Pătru sau Sanda Asandei în lot, HC Dunărea a promovat în prima divizie după un parcurs fără greșeală, reușind să câștige toate meciurile pe care le-a disputat.
Primul sezon în Liga Națională a fost și cel mai greu. Contactul cu exigențele primei divizii a fost dur, conducerea înțelegând că nu-i suficient să ai o antrenoare pricepută la echipă, ci e nevoie de mai mult: bani, jucătoare și… trecere la mai marii handbalului.
Ambiția oamenilor din conducere au convins administrația locală să se implice mai consistent în susținerea echipei iar performanțele nu au întârziat să apară. Mai întâi a fost calificarea în Chellange Cup, HC Dunărea atingând semifinalele competiției. Între timp, oficialii făceau prima mare greșeală: renunțau la antrenoare după câteva insuccese pe plan intern. Cu Liviu Paraschiv antrenor, HC Dunărea termină campionatul pe locul cinci și se califică în extremis în EHF Cup. Conducerea îl “execută” și pe Paraschiv iar locul său este luat de Marilena Pătru. Aceasta rezistă doar o vară pe banca tehnică, iar Eugen Baștiurea își asumă responsabilitatea de a pregăti Brăila. Eliminarea prematură din EHF lasă însă un gust amar handbalului brăilean. Eșecurile din campionat o readuc pe Sanda în discuție și tehniciana acceptă să-și reia munca întreruptă prematur.
Cu un lot redus din punct de vedere numeric, Sanda a reușit, în jumătate de an, să scoată Brăila din mediocritate. Fără a minimaliza aportul jucătoarelor și al conducerii administrative care a susținut financiar echipa, majoritatea specialiștilor și suporterilor este de acord că principala artizană a acestei performanțe este antrenoarea. “În 2004, când am plecat la drum, îmi doream să atingem o asemenea performanță. Nu mă gândeam că o să izbutim acum, mai ales că au fost condiții extraordinar de grele. Vreau să le felicit pe fete pentru modul cum s-au dăruit în toată această perioadă. Locul trei este un lucru deosebit pentru imaginea Brăilei, iar Consiliul Județean care ne-a sprijinit merită mulțumirile noastre”, spune Sanda.

Povestea continuă

Bronzul Ligii Naționale nu pare să reprezinte punctual final al proiectului HC Dunărea. “Investițiile vor continua la echipă. Vom încerca să ne întărim lotul și să ne menținem în vârful ierarhiei. Asta înseamnă normalitate”, spune Gheorghe Bunea Stancu, președintele CJ și “omul cu banii” la echipă.
Mai mult, cea care visează frumos în continuare este antrenoarea. “Visez să joc o finală Europeană cu Brăila. Aceasta este marea mea dorință și am convingerea că nu este ceva imposibil”, mărturisește tehniciana.
Mulți dintre cei care o aud zâmbesc neîncrezători. Așa gândeau și acum cinci ani când Brăila era în eșalonul secund și le spunea de Liga Națională și prezențe în cupele europene. Iar la toamnă, Brăila va merge pentru a treia oară consecutiv cu echipa în Europa…

Articol scris de Edi Bucureșteanu