CSM București a încheiat pe locul 3 turneul Final Four al Ligii Campionilor la handbal feminin, evoluțiile de la Budapesta reflectând cât se poate de bine cum a decurs întreg sezonul 2017-2018. Campioana României a terminat în Top 3 pentru al treilea an consecutiv, iar acest aspect nu poate fi trecut cu vederea. Dar, în același timp, speranțele pentru acest sezon au fost mult mari decât o finală de consolare la Budapesta. Toate aceste speranțe au fost alimentate în primul rând prin transferul Cristinei Neagu la CSM București.
Imediat după ce echipa campioană a României și-a încheiat parcursul la Final Four, Cristina Neagu a tras concluziile. Nu a ocolit nicio întrebare, iar în general discursul ei a fost foarte tranșant și a pus degetul pe rană. Lipsa unui sistem, a stabilității, schimbarea foarte desă a antrenorilor, sunt câteva aspecte evidențiate de liderul echipei. Toate aceste lucruri au condus până la urmă la rezultatul final din Budapesta. Tot ce a spus golgheterul Ligii Campionilor în acest sezon, puteți citi în rândurile următoare:
Cristina, care ar fi concluziile după acest Final Four? Să spunem că este o medalie de bronz pe care ne-am dorit-o foarte tare pentru noi ca și echipă, pentru fetele care părăsesc echipa la sfârșitul sezonului, dar mai ales pentru acest public minunat care s-a deplasat la Budapesta. Ne-a susținut cu Rostov Don, chiar și după dezamăgirea de ieri. Bineînțeles, din punctul meu de vedere, cele două meciuri cu Gyor și Rostov nu se pot compara. Motivația și presiunea a fost în meciul din semifinale. Trebuie să fim realiști și să vedem și faptul că Rostov a fost o echipă foarte dezamăgită și lipsită de energie, mai ales în prima repriză. Noi am jucat mai bine pe parcursul meciului și chiar dacă am câștigat cu un gol, a fost o victorie meritată. Personal, rămân extrem de frustrată și dezamăgită de faptul că nu am reușit să câștigăm împotriva formației Gyor. Reprezentanta Ungariei a fost un adversar extrem de puternic pentru noi. Am auzit discuții, că nu am jucat ca o echipă în semifinale, iar cu Rostov Don probabil că am fost o echipă. Gyor a fost un adversar foarte puternic, nu ne-a lăsat să ne facem jocul obișnuit, trebuie să privim lucrurile și din acest punct de vedere. Adversara a avut un joc foarte agresiv care nu ne-a permis să avem o continuitate a paselor și a jocului. Roston ne-a permis aproape orice, astfel că cele două meciuri nu se pot compara.
Gyor nu v-a lăsat să jucați, iar tu ai părut destul de nervoasă, irascibilă în joc. Așa a fost? Probabil că mi-am dorit prea mult, iar anumite decizii din timpului meciului nu le-am luat cu capul, ci le-am luat cu inima. Ele au jucat extrem de dur, am fost puțin nervoasă și din cauza arbitrilor pentru că nu dădeau nici un cartonaș galben și simțeam pe pielea mea că sunt lovită de fiecare dată. Dar nu aduc arbitrii în discuție din cauza asta, nu a fost arbitrajul de vină. Probabil că a fost o supramotivație care în anumite momente ale jocului nu m-a lăsat să iau deciziile corecte, însă e greu când jocul nu merge, când lumea așteaptă mult de la tine. Nu-mi caut scuze, știu foarte bine ce am făcut eu. Dar eu cred că noi ca și echipă nu am reușit să rezolvăm jocul nici în atac, nici în apărare, așa cum am spus-o înainte de a veni la Budapesta. Am cam fost anihilați pe toate planurile.
Lumea a avut așteptări de la tine și de la Bella Gullden. S-a greșit și tactica, pentru că mulți spun că voi ar fi trebuit să fiți scoase pentru câteva minute și încercate și alte variante? Cum ai simțit tu din teren? La asta nu pot eu să răspund, pentru că nu decid eu cine schimbă jucătoarele. Nu știu cine sunt cei mulți care spun astfel de lucruri. Sunt și mulți care stau în canapea și mănâncă semințe și ne înjură pe noi care ne rupem picioarele în fiecare zi. Din păcate, în România victoriile sunt nunți, înfrângerile sunt înmormântări. Trebuie să învățăm să avem o stabilitate, să avem o balanță, să nu mai facem eroi și statui după anumite victorii, dar nici să încercăm să retragem jucătoarele sau să le îngropăm după înfrângeri. Avem foarte multe lucruri de învățat toți începând cu mine. Sper să învăț ce s-a întâmplat aici la Final Four, dar trebuie să înțelegem că o echipă nu se clădește peste câteva luni, nu se clădește într-un an în care schimbi din nou antrenorii, pleacă 5 jucătoare, vin 5 jucătoare noi, este foarte greu. Nu știu câtă lume înțelege lucrul acesta, infrastructura, sistemul este extrem de important. Uitați-vă la Gyor, lucrează cu același antrenor de 6 ani. Este un antrenor care a creat un sistem, care a adus 1-2 jucătoare în fiecare sezon, exact ce a simțit el că îi trebuie echipei și atunci normal că lucrurile au început să meargă. Noi schimbăm foarte mult și pe banca tehnică și jucătoarele. Avem nevoie de continuitate, asta încerc să spun, să fim o echipă puternică, nu doar o echipă care azi joacă bine și mâine joacă sub orice critică. Trebuie să creăm un sistem puternic și poate atunci și într-o zi mai slabă pierzi la limită sau câștigi la limită, dar ești acolo, ești aproape, nu pierzi la o diferență de 5-6 goluri într-o semifinală de Liga Campionilor. Avem nevoie de un sistem în care să avem încredere, în care să ne simțim în siguranță.
Și cum facem să avem acest sistem, când CSM București a avut 7 antrenori în ultimii 3 ani? Asta nu pot eu să decid, dar spun ce simt și ce văd. Iau exemplul Gyor, iar exemplul Buducnost, echipă la care am fost și știu cum se lucrează. Mi-aș dori acest lucru și la noi, nu vreau să fim echipa aia care dacă azi a tras lozul câștigător, învinge la 15 goluri, dar mâine poate la fel de bine să facă un meci foarte prost. Nu vreau să fim asta și cred că putem să fim o echipă de care toată lumea se teme în Liga Campionilor.
Crezi că Per Johansson este o soluție și pentru anul viitor? Cred că Per este o soluție și pentru sezonul următor, dar habar nu am ce se va întâmpla, dacă va rămâne, dacă va pleca, dacă s-a discutat despre asta.
În momentul în care se schimbă antrenorul, voi ca jucătoare ați fost întrebate vreodată? Asta nu este problema noastră, este problema clubului. Până la urmă își asumă deciziile, noi jucătoarele trebuie să ne adaptăm cât mai repede la sistemul pe care și-l dorește și încercăm să muncim cât mai bine.
Luate individual, CSM București a avut jucătoarte valoroase pe toate posturile. Ce v-a lipsit pentru a reuși să obțineți mai mult? Jucătoarele sunt valoroase, dar degeaba le ai dacă nu ai o echipă, de asta trebuie să se ocupe antrenorii. Iar noi din moment ce am schimbat antrenorul în luna martie, nu știu… Cred că nu s-a creat un sistem de la început și dacă ne uităm la tot sezonul, probabil că meciul cu Gyor a fost imaginea perfectă a întregului sezon, pentru că exact așa a fost. După meciuri excepționale, au venit meciuri foarte proaste. Sunt întrebări fără răspunsuri, nici măcar noi nu am putut să răspundem.
Spuneai că pleacă mai multe jucătoare, că vor veni altele noi. Crezi că se va putea face mai mult la anul, stabilitatea de care spuneai tu se poate realiza în câteva luni, astfel încât să prindenți Final Four și eventual să-l câștigați? Imi doresc enorm de mult, pentru că altfel ne vom califica, dar sezonul va avea același deznodământ. Îmi doresc să fim o echipă legată, o echipă care poate să câștige și într-o zi mai proastă, nu la 10 goluri, dar măcar la un gol. Altfel va fi foarte greu, un fel de loterie, ne vom ruga să prindem o zi bună. Eu nu-mi doresc asta, ci să avem un grup unit. Sunt convinsă că și jucătoarele care vor veni la anul, de fapt le știu pe toate dintre ele, vor munci foarte mult, își vor dori foarte mult. Cred că CSM București va avea în continuare jucătoare foarte bune, acum depinde dacă vom reuși să formăm o echipă.
Crezi că bariera asta lingvistică este o problemă? Juctoarele străine care vin, nu învață limba română, sunt dificultăți în comunicare? Nu sunt dificultăți în comunicare pentru că toată lumea cunoaște limba engleză. Dar dacă mă întrebați pe mine personal, e oarecum ciudat să fii în țara ta și să vorbești limba engleză. Din păcate suntem foarte puține românce și pentru că sunt mai multe străine, de asemenea, antrenorii străini, se preferă limba universală. Cu siguranță că anumite lucruri, în anumite momente ale meciului, ar fi mult mai simplu să le spui în limba română, dar la noi la echipă treaba asta nu se practică și nu știu ce să spun. Eu venind din străinătate, am văzut că se vorbește numai limba engleză și așa a fost de la început până la sfârșit. Și așa a fost în toți anii de când s-a format CSM București la cel mai înalt nivel. Iar dacă au fost antrenori străini la cârma echipei, s-a vorbit numai limba engleză.
Cristina, te vezi jucând încă 4-5 ani la CSM București, iar în jurul tău să fie construit acel sistem de care vorbeai mai devreme? Da, de ce nu!? M-am întors cu inima deschisă în țară, deși a fost un sezon extrem de greu din toate punctele de vedere pentru mine. M-au întrebat colegi de-ai voștri dacă îmi pare rău că m-am întors, pentru că am fost de multe ori criticată în acest sezon. Nu-mi pare rău pentru că eu știu că oamenii care mă iubesc, care mă respectă sunt mult mai mulți decât cei care mă critică. Îmi doresc foarte mult în continuare să câștig Liga Campionilor cu o echipă din România, dar lucrul acesta nu se poate întâmpla peste noapte.
Este un sezon dezamăgitor sau mulțumitor pentru tine? Un sezon care nu se încheie nici măcar cu finala Ligii Campionilor, nu poate fi mulțumitor. Obiectivl meu în momentul în care am semnat cu CSM București a fost să câștig Liga Campionilor. Însă per total am muncit foarte mult, mi-am dorit foarte mult, am dat tot ce am putut, nu doar ca și calități handbalistice, ci am încercat și să ajut pe toată lumea, să vorbesc, să încercăm să punem lucrurile la punct. Am pierdut foarte multă energie din punctul acesta de vedere, poate de multe ori am uitat de mine și de jocul meu, însă nu-mi pare rău. Cred că până la urmă asta face un lider de echipă. Iar un lider își asumă și greșelile, iar eu niciodată nu am fost omul care a încercat să dea vina pe cineva. Îmi știu toate greșelile făcute în acest sezon și sper să învăț din ele
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER